Ultimele comentarii:
   •••   Zice Bbcversus de „Minus cu minus dă varză”: Buna asa! Sunt sigur ca la adunare o sa le dea cu[...]    •••   Zice remus de „Să mori rănit din dragoste de somn”: ce mi se pare genial este numarul celor care au da[...]    •••   Zice Desene pentru copii de „Forex pân' la moarte!”: Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.[...]    •••   Zice wpdl porno goea de „Adevărul despre situația politică din România - revelația finlandeză”: Adevarul despre situatia politica din romania reve[...]    •••   Zice remus de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci... știi ce ai de făcut.[...]
28.02.2009

Citate din citite

În care remus alungă, practic, monotonia:

Scurt şi la obect: nu sunt foarte inspirat! Zilele trecute m-a întrebat Mona dacă poate să îmi dea leapşa… Cum îmi stă mintea numai la porcării şi cum Mona e draguţă rău… am zis da.

Greeeşiiit!

Ea zicea de leapşa între bloguri; ceva complicat de care evident că nu mai auzisem până atunci. Normal, am spus că am conceptul la degetul mic aşa încât iar m-am fript: trebuie să scriu despre 11 cărţi care îmi stârnesc oarece amintiri… Las la o parte păcăleala şi încerc să savurez faptul că Mona, care mă cunoaşte destul de bine, poate totuşi crede că am citit peste zece cărţi la viaţa mea. Măgarul de Rareş o să sugereze că doar a vrut să paseze sarcina… eu sugerez că e un porc care mă invidiază pentru că mă cunoaşte blogării!

Ia să vedem… într-o ordine dezordonată:

“Cişmigiu & comp.” – Grigore Băjenaru
Mi-o citea mama când eram mic, pe la vreo patru-cinci ani… Mă distra copios şi a fost motivul principal pentru care am dat la Lazăr (liceul). Nu mi-e clar motivul pentru care cei de acolo m-au suportat patru ani! Ai mei se mândresc şi acum că am ales un liceu de elită, pentru că eram motivat şi ambiţios… eu doar speram să comit măgării măcar similare cu cele descrise în carte. Iartă-mă, mama, nu e adevărat… am minţit pentru audienţă! (în caz că îţi arată infectul ăla de Rareş ce am scris)

Hašek – “Aventurile soldatului Švejk”
Ce poate fi mai încântător pentru un flăcău de 11 ani decât să citească despre colonelul poreclit ”Bese-n cizme”, despre cum muştele s-au căcat pe portretul împăratului… numai lucruri pline de învăţăminte! Sunt sigur că mătuşa la care am descoperit cartea mi-ar fi interzis accesul la alfabetizare dacă s-ar fi prins ce m-a făcut atât de cuminte în cele trei zile în care am devorat cartea! Nici acum nu cred că Hasek nu a apucat să o termine, e doar o măgărie de marketing ca să ne ia banii când o să apară ultimul volum…

Drumeş – “Elevul Dima dintr-a şaptea”
Am citit-o pe vremea comuniştilor, nu era doar mişto ci şi interzisă. Am pus mâna pe ea de la un coleg semi-analfabet (ţigănos şi prăpădit)… nu mai ştiu cum îl chema. Am motive serioase să cred că, deşi era singura carte din casă, nu o citise nimeni din familie. Mint, mi-am adus aminte că s-a mai prezentat cu un  material scris: o “încântătoare” colecţie de povestiri despre viaţa lui Lenin. Regret că nu i-am dat în cap cu asta despre Lenin (v-am spus că era cam firav) şi că i-am înapoiat “Elevul…” Arăta interesant, era o ediţie scoasă probabil între cele doua războaie! Cum naiba îl chema, frate?… poate o mai are…

Jules Verne – toată colecţia aia cartonată
Eram mic…

Mircea Sântimbreanu – “Recreaţia mare”
Nu prea mai ţin minte nimic din ea. Doar că era mare, cu copertă galbenă şi ilustraţii de Iurie Darie, parcă… Şi, cel mai important, apărea un personaj numit Biju; m-a fascinat numele ăsta!…

Marin Preda – “Delirul”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Moromeţii”
A fost cam primul român care mi-a plăcut cu adevărat. Ca şi la “Švejk”, nu cred ca “Delirul” e neterminat… o să găsească ei pe undeva continuarea. “Cel mai iubit…” îl recitesc o dată la trei, patru ani… poate nu l-am înţeles.

Georgică Orwell – “1984″ (notă pt. Cip: nu e anul naşterii; lasă că îţi zic eu…mi-a explicat şi mie cineva)
L-am citit prima dată într-o ediţie scoasă la Chişinău. Combinaţia între atmosfera crâncenă a cărţii şi regionalismele moldo-sovietice e ceva rar, credeţi-mă! :) Au nişte cuvinte de înnebuneşti. O mai am, dacă vreţi să vă distraţi…

Rebreanu – “Ciuleandra” (Nu, nu o confund cu “Răscoala”)
Da, măi… mie mi-a plăcut asta! Deşi nu are nici o scenă similară cu… Nici măcar nu cred că ajunge la pagina o sută treizeci şi nu ştiu cât… parcă pe acolo e celebra fază cu Nadina. Ţin minte asta pentru că în timpul liceului, printr-a zecea, am fost în vizită cu clasa la o unitate militară, nu mai ştiu de ce… Oamenii, ca să se scape de uteciştii enervanţi care eram, ne-au băgat în biblioteca unităţii; unde toţi colegii mei mai citiţi s-au repezit ca ulii (sau ca Petre la Nadina) la exemplarele din romanul sus menţionat, direct la pagina osutătreizecişinuştiucât!
V-am spus, liceu de elită!

Rebreanu – “Adam şi Eva”
Cam patetic, da’ merge la ingineri. Decât Coelho… Când l-am citit (acu’ mulţi ani) m-a cam marcat.

Remarque – “Trei camarazi”, ”Obeliscul negru”
Autor pe care l-am descoperit după revoluţie. Pe  plajă nu mă puteam dezlipi de “Obeliscul negru”… Aproape am facut insolaţie. Pe urmă mi-am adus aminte de filmul după “Nimic nou pe frontul de vest”, văzut într-un jegos cinematograf de provincie, la finalul căruia m-a buşit plânsul . Nu ştiam că e şi carte… acuma bănuiesc că au scos şi jocul pentru computer.

Camil Petrescu – “Patul lui Procust”
Bine că am citit-o înainte să văd vomele de ecranizări făcute de fabuloasa cinematografie carpatină.

Minulescu – “Corigent la limba română”
Evident, pentru că nu era de vârsta mea. Am citit-o pe la vreo opt ani…

“Aventurile lui Habarnam” – nu mai ştiu de cine, un rus
Foarte mişto! Am citit-o în copilărie (împrumutată) şi am căutat-o până după ‘89, când s-a reeditat cu desenele originale, ceea ce o face la fel de mişto. Am savurat-o la fel ca în copilărie, ceea ce cred că spune destul de multe despre evoluţia mea peste ani: merită să urmezi un liceu de elită!

Au rezultat mai mult de unşpe. Mă rog, nu contează. Hai că poate nu sunt chiar aşa de prost…

salt

PS: Pentru că sunt senil şi nesimţit o rog pe Mona să îmi mai spună o dată cine este domnul care preia leapşa ratată atât de jalnic de subsemnatul.

unu zice de „Citate din citite”

  1. Of măi Remus, eşti praf! Îl cheamă Mircea, iar blogul lui este http://mirceam.wordpress.com/

    Pe viitor mă mai gândesc dacă îţi mai dau leapşa…poate îi voi da lui Rareş. :D