Ultimele comentarii:
   •••   Zice Bbcversus de „Minus cu minus dă varză”: Buna asa! Sunt sigur ca la adunare o sa le dea cu[...]    •••   Zice remus de „Să mori rănit din dragoste de somn”: ce mi se pare genial este numarul celor care au da[...]    •••   Zice Desene pentru copii de „Forex pân' la moarte!”: Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.[...]    •••   Zice wpdl porno goea de „Adevărul despre situația politică din România - revelația finlandeză”: Adevarul despre situatia politica din romania reve[...]    •••   Zice remus de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci... știi ce ai de făcut.[...]
27.02.2009

Curăţenie şi prospeţime de fiecare dată când tragi apa!

În care rareş e de la sine înţeles:

Treaba stă cam aşa (mă gândesc să zic asta de la început, ca să ştim cum stă treaba, de la început, poate mă repet, deşi nu cred): am văzut un anunţ. N-am poză cu el, dar am o poză de acum 3 ani cu altul, cred că ne putem descurca onorabil:

interzis

Ăsta de care spun eu era pe stâlp şi anunţa că Angajez distribuitori fluturaşi. Uite un act nobil, mai ales când ziua şi – nu-i aşa – luna femeii aproape că bat la uşă. Să plăteşti oameni ca să umple oraşul de fluturaşi, de fluturaşi drăgălaşi. Şi pe Vivaldi l-ar roade pizma. Ar trebui implicată şi primăria. Dacă prealungul cârnat s-a oploşit la Bucureşti, ar merge la fix şi un record entomologic. Lepidopteraşi pă peste tot, distribuiţi controlat şi demografic. Ah, şi acum vine mişto aşa: colorând coloşii gri de beton cu zvâcnetul de curcubeu al aripilor. După acest enunţ demn de o labă optimistă şi după laba optimistă, am căpătat mai multă încredere. Complet nejustificat, căci simt cum pândeşte un neghiob care se va repezi să zică hehe, ei se referă la fluturaşi de ăia de reclamă, flaiăre de-alea, ştii?

Nu, nu ştiu. Habar n-am. Pot totuşi să descopăr adevărul:

descopera-mi iepurele

De citit, citeşti tot pe afaceri minus iepuri punct ro.  Pornind, normal, de la De ce creşterea iepurilor? Pentru că suntem nişte ignoranţi care n-au priceput că  Apocalipsa Economică oferă cel mai potrivit moment din istorie pentru dezvoltarea unei afaceri cu animale. Şocul intervine în momentul în care se devoalează sinistrul adevăr: Creşterea iepurilor devine o activitate profitabilă doar atunci când începi să vinzi ceea ce produci. [...] Aici este punctul care diferenţiază afacerile de succes de restul crescătorilor…

De porc! De porc de iepure! Când eram stârnit şi fremătam de bucurie la gândul iepurilor care-mi vor colcăi prin jur, vine şi-mi dă peste ceafă. Noroc cu lista de motive:

motive

Da, vreau un nou stil de viaţă! Vreau să pun mâna pe şoldan şi să urlu este! Acum, cât se mai poate. Mai ales că o persoană poate avea lejer grijă de 100 de familii de iepuri. Aici probabil sare în ajutor şi criza, căci iepurii, mânaţi de spectrul prăbuşirii financiar-bancare, vor renunţa la năzdrăvăniile curente şi-şi vor lua rolul în serios. Preocupaţi de randament, vor deveni uşor de supravegheat, futaiul iepuresc fiind principala activitate diurnă. Câţi sunt cei care simt nevoia să fie îngrijiţi când (se) fut? Fut neîngrijit mi se pare mai degrabă un loc comun decât un motiv de laudă.

faracuriosi

9 zic de „Curăţenie şi prospeţime de fiecare dată când tragi apa!”

  1. eu propun sa investim in cap de bou :) ), boul poate fi si paznic pentru iepurii altora si in acest fel vom invinge criza , de ce nu , poate ne imbogatim … si ne cumparam Q8 si vila la Popesti
    Felicitari pentru echipa acestui blog!
    Traiasca iepurimeaaaaaaa

  2. Mă gândesc la turme de iepuri mânate în jos pe Tarcău. La tumultul fremătator premergător transhumanței. La bărbații aceia, bărbați, în șube din blană de iepure, cu fața brăzdată de vântul de miază-noapte, care fără să cunoască odihna, mulg în fiecare dimineață iepurii, fără să știe cărei zeități păgâne își aduc prinosul. Simpli și modești, crescătorii de iepuri de câmp nu întreabă de ce, ei știu doar că trebuie, ei fac meseria asta din tată în fiu de la Decebal încoace, pe ploi, pe vifor sau arșiță. Și cu toate astea nu-i de ajuns. O lume bezmetică vrea mai mult și mai mult. Mai mulți iepuri, tot mai mulți iepuri.

    Și în acord cu antevorbitoarea mea, felicitări pentru echipa acestui blog. Și sărutări de mâini doamnelor. Și…

  3. Of, măi Cristiana!… simt aici, ascuns adânc dar cu mare poftă de a-şi iţi urechiuşele, simt aici un exploziv “ţineţiototaşa”… Unul rostit din adâncul foalelor, care îţi umple gura şi-ţi eliberează sufletul, făcând ziua mai frumoasă tuturor celor cărora le mângâie urechile cu susurul său chicotitor, sau le dezmiardă ochii cu rotunjimea languroasă a înlănţuirii propriilor serife…
    Aşa că, simţindu-te timidă (normal, abia ne cunoaştem), îmi iau eu inima în dinţi şi ne urez: Felicitări pentru noi! Facem o treabă foarte bună, ţineaoamtotaşa!

  4. @cata: Imaginea revărsării (controlate) de şoşoi m-a emoţionat. O veritabilă Zi a Urechilor Lungi, recreată aici cu măiestrie. Simt că ştii mai multe şi poate, cândva, într-un Tarcău Addendum, vom trece cu adevărat frontierele acestui spaţiu magic, într-o fantastică aventură. Iepurii, încotro?

  5. @cata: lui rares n-am ce sa-i zic, a pus o poza la inceput care nu are haz, pe terenurile de tenis din proprietatea consiliului local consilierii joaca, evident, tenis de picior, asa ca avertismentul e justificat si binevenit; insa tie iti spun ca riscam sa pierdem oile, care ne-au fost alaturi de secole; eu nu cred ca ciobanul descris de tine se va mai putea uita cu aceleasi sentimente la o oaie frigida, vreodata; vorba ceea “once you go rabbit, you never go back”

  6. @toti: tenisul de picior nu se numeşte aşa decât dacă eşti extrem de preţios în exprimare (eşti cumva PR la o multinaţională?); se spune labtenis, ca să înţelegem şi noi uvrierii despre ce e vorba!

    …mâine, poimâine o să spui baseball frumosului şi tradiţionalului joc de oină! Basarabia – pământ românesc!

  7. @obm: Și-mi aduc aminte: “Cum găsește un cioban o oaie? O găsește acceptabilă.” Nu știu de vom pierde oile noastre ancestrale, însă mă gândesc la cum ar fi o variantă de Miorița, jucată cu iepuri… într-un univers paralel un cioban ungurean ascultă povețele unei iepuroaice, în ungurește evident…
    @rareș: Cândva, da, cu toții vom trece Aheronul și vom porni în călătoria fantastică. Dacă la capătul ei ne va aștepta vreun urecheat acesta e un semn că n-am trăit degeaba.

  8. @obm, @remus: Simt cum se înfiripă o antrenantă dispută lingvistică şi, totodată, multiculturală. Vă rog să nu ocoliţi tema rabbit vs. hare. Unde tragem linie?

    @cata: Merg mai departe şi văd cum hulita (în vremuri moderne) resemnare mioritică ar ceda locul fugii iepureşti, prin care ciobanul ungurean înşeală destinul, oferind ulterior măicuţei bătrâne noi şi noi brâuri de lână de calitate superioară. Cât despre urecheatul care ne-ar prelua de la Charon: prezenţa lui ar justifica disconfortul morcovului dorsal (mă refer la cel din cur).

  9. [...] e vorba de un admirator al lui Rareş (mai e unul) care după ce a citit articolul cu “fut neîngrijit” a decis că vrea şi el; doar că e varză la engleză şi, în loc de “i fuck lazy”, a [...]