Ultimele comentarii:
   •••   Zice Bbcversus de „Minus cu minus dă varză”: Buna asa! Sunt sigur ca la adunare o sa le dea cu[...]    •••   Zice remus de „Să mori rănit din dragoste de somn”: ce mi se pare genial este numarul celor care au da[...]    •••   Zice Desene pentru copii de „Forex pân' la moarte!”: Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.[...]    •••   Zice wpdl porno goea de „Adevărul despre situația politică din România - revelația finlandeză”: Adevarul despre situatia politica din romania reve[...]    •••   Zice remus de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci... știi ce ai de făcut.[...]
03.03.2009

Centenaru’-n patru ani jumate, cifră rotundă

În care remus le zice straşnic:

Bine că eşti tu deştept!… O să te-audă colegii mei… care n-o să înţeleagă nimic…

De asta îţi arde ţie? Acuma când mai e un pic (practic, un foarte mic pic) până când se împlineşte o chestie rotundă de la cutremurul din ‘77?! Extrem de rotundă. Că altfel nu-mi explic de ce de vreo săptămână au început toate tv-urile să ne binedispună cu imagini de bloculeţe prabuşindu-se în timp ce toarşu’ ţopăie bâlbâind vesel printre ruine…

Da, mă, cred cu tărie că sunt un fructomaniac, că fac faţă distracţiei, că imi rezistă coafura…

Aşa încât, fructomaniac până la moarte (şi dincolo de ea), propun să ne veselim până plesneşte pipota în noi, să nu uităm nimic din ce ar putea să ne ţină veselia la cote maxime şi, de ce nu, codrul aproape.
 
Pentru început să apelăm la specialişti. Să invităm în studio pe şeful aeroportului Băneasa şi pe Cozmin Guşă (ăla de a ieşit primar şi preşedinte), pe arhitecţii lu’ Ceauşescu şi slujnicele lu’ coana Leana ca să ne explice ei doct si fonfăit cum stătea treaba. Că noi o ardeam ca nesimţiţii la cozi, nu ne mai sătura bunul D-zeu!

După care, cum stă bine la zile mari şi la catastrofe să ne năpustim în stradă, atacând fără milă şi fără remuşcare orice trecător prins răzleţit de turmă sau prea olog ca să se scape cu fuga:
- Bună ziua! Peste două zile se împlinesc 32 de ani de la cutremurul cel mare! Cum vă  simţiţi? (sau, ca variaţie: Ce părere aveţi?)

(Paranteză: aştept ziua în care reporterul frenetic – aflat la locul crimei  - să fie vizitat de muză şi să întrebe ultima variantă rămasă nerostită: Bună ziua! Aţi fost asasinat, ce părere aveţi?)

Nu contează pentru realizator că oricare ar fi întrebarea răspunsurile pendulează între “nu sunt de acord” şi “să ne mărească pensia”. Nu contează că nu mă uit la televizor ca să văd ce crede unul la fel de idiot ca mine şi nici că arhitecta lu’ Ceaşcă nu e vreun specialist. Nici în cutremure şi nici în arhitectură!

Ca urmare, când vine vorba de cutremur, după ce că aniversăm aiurea, mai şi avem toate şansele ca în studio să uguie Hâncu cu ligheanul lui antiseismic, vrăjitoarea Salmonella sau, în cel mai bun caz, Mirel Rădoi.

Să revenim. Timpul curge inexorabil (şi trece ca tâmpitu’, cum spunea un frumos cântec) şi cu fiecare secundă ratăm ceva de aniversat. Am pomenit de frumoasa aniversare “4 martie ‘77 – 32 de ani de când mamaie a fugit cu liftul pe scări”. Ce ar mai fi? Ce ne-ar mai putea înveseli aşa straşnic (ce-mi place cuvânul! straşnic, straşnic…) încât să aniversăm cu inima plină?

Pentru că-s inginer şi nimic din ce e listă nu mi-e străin, luaţi şi aniversaţi:
- 196 de ani de la ciuma lu’ Caragea
- 39 de primăveri de la inundaţia din… (surpriiiizăăăă) 1970
- 19 ani, 2 luni şi o săptămână de când i-au ciuruit nurca de pe scăfârlie lu dictatoru’
- şapte ani şi două semestre de când turnurile gemene au fost transformate în ruinele gemene
…şi aşa mai departe… cifră rotundă, motiv de aducere aminte şi veselire îndârjită. Plus sobor de preoţi, că doară nu suntem vreun neam de necredincioşi.

Evident, putem continua cu evenimente care nu strălucesc prin rotunjimea aniversării ca cele de mai sus dar compensează cu vârf (uneori şi îndesat) prin relevanţă:
-  cinşpe ani de la şpagatul lu’ Bruzli de Berceni (M. Badea pentru intimi)
- un deceniu de când nea Nelu s-a operat de aluniţă
- 8 ani fără neşte luni de când mi-a mijit chelia

Las lista deschisă.
 
Să trecem totul în revistă şi să ne ştergem cu revista la cur!

4 zic de „Centenaru’-n patru ani jumate, cifră rotundă”

  1. - 25 de ani de cand am aparut pe lume …. ce romatic , mai bine nu ;) ) .. daca stiam ca viatza nu e kiar asa de roz , ca tu ai sa kelesti inainte de vreme …. eeheee .. fructomaniaci everybody

  2. Deci…ăăă… să încep cu începutul. Pe mine Cutremurul m-a prins în pat, dormitând, suficient de mare că să mă prind că ceva nu-i în regulă, suficient de prost ca să solicit o reluare, la finalul zgâțâielii în curte sub gutui. Probabil că nu exagerez dacă spun că 20 de ani după aceea în toate vizitele facute s-au primite de ai mei, povestea Cutremurului se ițea inevitabil în conversațiile din fața paharului de vin. Dovada faptului că m-a marcat se află aici când rememorez, cu voi cinstite necunoscute suflete, acel moment.
    De ce aniversăm Cutremurul? Pentru că viața a triumfat. Oamenii și-au arătat din nou fața umană, generozitatea, spiritul de sacrificiu, cum numai un dezastru le poate scoate la iveală. De ce nu-l comemorăm? Păi de ce? Au trecut cei șapte ani. Deci gata.

    P.S. La mulți ani Cristina. Aromatică mică.

  3. Multumesc

  4. “… că fac faţă distracţiei, că imi rezistă coafura…” !!!, da, la distractie, faci fata, dar cu rezistenta coafurii… care? – vreo cocomarca (a seciti “peruca”) blonda si creata? :) )

    ah, si Bruzli-ul e de Balta Alba, daca nu ma insel eu ….:)))