În vremurile pe care le trăim, la ce vârstă este bine să-ţi începi viaţa personală? Răspunsurile bazate pe experienţa proprie constituie avantaj şi sunt binevenite pe adresa redacţiei. Precizaţi pe plic “pentru festival”.
În vremurile pe care le trăim, la ce vârstă este bine să-ţi începi viaţa personală? Răspunsurile bazate pe experienţa proprie constituie avantaj şi sunt binevenite pe adresa redacţiei. Precizaţi pe plic “pentru festival”.
Eu nu cred ca tu esti asa. Cred ca esti putin influentat de altii. Dar iti raspund pentru ca, totusi, cred ca esti sincer.
Parerea mea e ca viata personala e, cum dracu se zice in romana la “the last resort”? Adica las-o asa, neinceputa, sa stii ca e acolo dar nu te-ai apucat de ea. Cu exceptia celor care traiesc o vesnica poveste ideala de dragoste in timp ce o mostenire substantiala i-a asigurat pe tot restul vietii sau pur si simplu nu le pasa de bani desi asta suna ca o poveste… dar intotdeauna e bun un loc de exceptii asa ca sa-l lasam. Altfel, zic, las-o neinceputa cat de mult poti. Odata cu trecerea anilor o sa fie din ce in ce mai greu si apoi imposibil sa incepi ceva (cu exceptia unor lucruri care vor incepe fara voia ta, cum ar fi sa te caci pe tine). Dar tu vei avea la indemana viata personala, ca o ultima solutie… (asta era expresia). Oricum vei afla ca e supraevaluata.
e ca si cum ai zice ” m-am nascut de ziua mea”
@cristiana: Ce anume?
Ce te bagi tu?
@obm: Mă persiflezi?
@obm: “the last resort” în limba română eu aș traduce prin “ultima stațiune”, un fel de Mamaia Nord, adică nu un fel ci chiar așa, “the last resort” în română este Mamaia Nord, începută dar neterminată… deci dragă obm oarecum în contradicție cu ceea ce spui matale, adică e bine să o începi dar așa mai tărăgănat și s-o lungești într-o dulce reverie (moștenirea substanțială, câștiguri la loto, dividende… you name it (tradu-mi te rog asta în română)) la malul mării de preferință nu neagră, într-o ultimă stațiune, până când inevitabilul se produce și te caci pe tine, și nu o dată ci de mai multe ori, moment în care cu tristețe constați, dacă ești într-o stațiune montană, că zăpezile de altă dată s-au fleșcăit demult, dacă este marină idem… și dacă ai, mai ai o brumă de respect față de tine, să accepți că viața personală s-a fumat, ai băut-o, y.n.i (vezi mai sus) și s-o iei așa ușor spre plajă târșâindu-ți picioarele albe și reci în șlapii ponosiți de atâta viață personală, să intri în mare, să lași valurile să te spele mai întâi pe tălpi, apoi mai sus spre genunchi urcând spre buric, piept, acoperind cu spumă albă mai întâi gura, apoi nările, ochii…
–Pentru festival–
YNI – cum vrei tu.
%rares: Da, ma, persiflez. Unde sunt diacriticele?
In alta ordine de idei, daca te obisnuiesti cu ideea de lipsa a vietii personale, pe langa confortul gandului ca ea exista neinceputa acolo, undeva, mai ai si linistea absolvirii de orice vina pentru tot ce ti se intampla zilnic. “Eu in realitate nu sunt asa.”
dupa cum bine a sesizat si cata, rares nu intreaba cind ar trebui sa-ti incepi viata personala ci cind ar trebui sa o termini
si mai precis ce ar trebui sa faci in momentul ala
raspunsurile le puteti gasi la http://www.rent-a-life.ro (nu stiu traducerea in romana)
PS: obm e un impostor, de fapt eu sint presedintele americii
Vreau și io să mă persiflez cu voi. Hai măi. Mă luați și pe mine?
%cata – OK. Esti!
io cred ca la orice virsta daca asa simti tu ca tre sa incepi. Da nu cand esti prea mic ca daca nai bani de spart io zic ca nu se pune. da nici prea tarziu ca dupa aia degeaba incepi daca nu mai poti sa termini. deci cam asa pe la vreo paispe ani zic io, dar hai treaca mearga la optispe ca sa nu zica nimeni ca nue legal.