Popor politicos, frate! Adică omori omu’ da’ se poate şi cu vorba bună.!
Şi uite aşa îmi aduc aminte de o frumoasă şi plină de învăţăminte întâmplare din timpul liceului.
Ultimii ani ai lui demiurgului carpatin (ceauşescu), eram în vizită la unul dintre cei doi (maxim trei) colegi care “avea videou”. Cum şade bine într-o epocă de aur, s-a oprit curentu.S-a lăsat o linişte ca-n Calistrat Hogaş, punctată din ce în ce mai rar doar de susurul unor înjurături ca-n portbagajul lui Zmărăndescu. La un moment dat s-au terminat şi înjurăturile… Ocazie cu care, din camera vecină, în liniştea aproape asurzitoare, a ajuns până la noi dialogul dintre fratele (de 5 ani, la vremea aia) amicului meu şi venerabilul lor bunic:
Cel mic: Să te fut în gură!
Seniorul (fără urmă de surpriză sau enervare, doar curios): Pe cine?
Cel mic (şi politicos): Pe dumneata!
Bunicul (la fel de calm, la fel de curios): De ce?
Cel mic (”bucuria bătrâneţelor lu’ bunicu”, viitor de aur etc): Pentru că eşti bulangiu!
O vorbă bună e ca cum ar veni un plasture pe rană.
Vorba aia ” esti destept , nu ai capu` mare , sta si creieru` lejer ” =))
[...] de la etajul 4, care ține morțiș să demonstreze că poți să fii venerabil și fără să fii bulangiu, îi aduce aminte tânărului owner de firmă de apartament că pe scară se strâng bani pentru [...]