Cu ocazia Zilei Copilului (şi a unei îngrozitoare scârbe faţă de începutul de săptămână – care mă face să nu am chef de scris) vă invit să revedeţi o sensibilă odă, un cutremurător omagiu, o caldă ofrandă adusă de ultimaemisiune celor care nu cuvântă decât ca să ne umple viaţa de bucurie: cei mici (dar activi).
nu dai si tu un suc, o praji, ceva de ziua copchilului?
ai promis
@rox: Am dat un video!…vechi!
…că nu vă mai satură ăl de sus, numai pe luat sunteţi!
video nu e de mancare
o sa-mi scada glecemiile si n-are cine ma resuscita:))
Copilul din mine vrea un iPhone de Ziua Lui. Adultul responsabil zice că sunt bani aruncați, facem rău planetei și umflăm buzunarele la Gushații cu papion. Pe cale de consecință ma bag și io la prăjitura dată de Remus/Rareș.
deja suntem 2 care vrem cate o praji
cine se mai inscrie pe lista?
E criză și e vijelie rox, nu cred că se mai bagă nimeni la prăjí…