Ultimele comentarii:
   •••   Zice Mariana D de „Oooof, mamaaaa taaaaa!”: Remuse! Raresule! Ce patirati, maica, de nu mai ap[...]    •••   Zice Cata de „Estivalo-legumicolă”: Am fost și eu, ieri. Le-am ocolit. Până am greșit[...]    •••   Zice remus de „Estivalo-legumicolă”: @Cristiana: corect gramatical e "[...]    •••   Zice Cristiana de „Estivalo-legumicolă”: Cine te pune sa mergi in Constanta ? Sobolanii ast[...]    •••   Zice obm de „Pentru că bunul simț nu a pierit”: ai dreptate, este tot ala cu maicuta, satul nu de[...]
15.06.2009

Telefonie, dulce agonie

În care remus se bucură de propria-i pisică:

Deci ne-am dat dracu´ şi am primit mobil de la firmă! Deci, asta înseamnă, deci, că lumea e a noastră… Deci urmează (deci) să o batjocorim.

Cum facem noi treaba asta? Păi, în principal nerăspunzând când sună că doar de aia e mobil (de servciu): ca să nu ne deranjeze. Asta e cel mai important. Ai răspunde da´ e păcat că se toceşte tastele şi se ia numerele dupe iele. Iată pe scurt şi celelalte reguli de bază.

Regula 1
Oamenii importanţi nu răspund decât la numerele pe care le au în agendă. Ideal este să nu ai nici un număr în agendă. Asta te face să te simţi cu adevărat o persoană specială, un ales, o sculă. Dacă insistaţi să luaţi legătura telefonic cu un astfel de om e bine de ştiut că există grupări secrete de ninja care, în toiul nopţii, prin tehnici secrete, vă introduc cu forţa numărul de telefon în agenda celui vizat. Nu vă bucuraţi! Onorariul este fabulos şi, chiar dacă îl strângeţi, e foarte dificil să apelezi la respectivii ninja pentru că nu îţi recunosc numărul şi, ca urmare, nu îţi răspund…

Regula 2
Procentul de apeluri preluate e invers proporţional cu numărul de mobile deţinute. Cei care au trei nu răspund la nici unul! Nici familiei, prietenilor, propriei mame în agonie…De aia nu vedeţi pe nimeni care să aibă patru telefoane: trei sunt “nec plus ultra”, premiul final, suficiente ca să nu mai raspunzi niciodată…

Regula 3
Telefonul e prea preţios ca să fie plimbat peste tot. Ca urmare, se cere păstrat la loc cu verdeaţă şi temperatură constantă. Acasă e cel mai bine. În felul ăsta puteţi petrece seri extrem de plăcute consultând lista cu proştii care v-au apelat peste zi. Nu vă luaţi după cei care spun că tocmai de aia se numeşte mobil, e clar că nu înţeleg o glumă fină. De aveţi un şef de rahat care vă verifică zilnic dacă aveţi telefonul, acesta se pune pe silent. Telefonul, nu şeful! Şi puneţi-vă una din primele două sonerii de aici!

Regula 4
Numărul de telefon se schimbă periodic. Dacă e posibil, fără a anunţa pe nimeni din cei care vă sună. Ideal ar fi ca nici posesorul să nu afle că i s-a schimbat numărul.

Regula 5
Casca nu se scoate sub nici o formă din ureche! Poartă ghinion! Trei ani!

Regula 6
Nu se răspunde ever înainte de a lăsa telefonul să sune MINIM 30 de secunde.

Regula 7
Nu se sună niciodată înapoi pe cei ale căror apeluri le-aţi ratat! Dacă e ceva cu adevărat important sigur mai sună ei. Nu contează dacă cunoaşteţi numărul, sigur a fost o greşeală…

Cam asta ar fi… Pentru că aţi fost cuminţi şi aţi citit tot primiţi ceva. Evident, nişte tonuri de apel.

10.06.2009

Hasta la vista, vere!

În care remus mormăie că:

Am aflat ieri de la Rafael că în Spania toate filmele se dublează. Au rămas cu obiceiul ăsta de pe vremea cenzurii lui Franco şi nu pentru că le e lene să citească (cum sugerasem eu amical).

Aşa că o adevărată opera magna cinematografică (cu care generoasa soartă ne-a făcut contemporani) a fost mutilată şi generaţii nesfârşite de spanioli sunt văduvite de încă o expresie care să le îmbogăţească bagajul de inepţii ce pot fi rostite în orice situaţie…

Mă refer, evidement, la perena capodoperă Terminator şi la de neuitatul  “Hasta la vista, baby!“… Care nu ar mai fi avut nici un chichirez, spus tot in spaniolă!

Astfel, a rezultat după cum urmează:

Uite aşa sunt batjocorite şi se duc dracului miturile, unul câte unul! Nu vreau să mă gîndesc cum arată “Singing in the Rain” (Cantando bajo la lluvia)!

Nu de alta dar mulţi consideră filmul ăsta el musical de los musicales

02.06.2009

…altul mai trainic şi mai frumos

În care remus bolboroseşte că:

La un sondaj de opinie făcut public de realitatea tv cică:

altul

Adică aproape o zecime din ăi întrebaţi nu au înţeles ceva ce mie, cu mintea mea de inginer, mi se pare “destul de vital” atunci când mergi la vot: pe cât posibil, să votezi cu unul care candidează! Dacă nu cer prea mult!

Fire liberă (de haiduc, doar e frate cu liziera), nelăsându-se încorsetat în reguli şi şabloane, românul (10% din el, mai exact) doreşte ceva ce nu e pe listă. Şi ce e nou în asta?

Mă rog, de ce să îi strici omului bucuria? Dacă el o să vrea şi la toamnă să-l voteze pe Iliescu la preşedinţie, dacă vrea să-l voteze pe Băsescu la Primărie – deşi e preşedinte, dacă vrea ca, trăind într-o republică, la parlamentarele europene să-şi aleagă Regele… te poţi pune contra?

Ia să facem noi un sondaj! Până la urmă, ce e mai cool? Să nu te duci la vot sau să te duci şi să votezi cu unul care nu-i pe liste?

02.06.2009

Ui ar ză feiliăr

În care remus ar dori să spună şi iată că spune:

Dar, vai, ce avem noi aici? Un mic şi suculent “kado” pentru cei sensibili. Vă recomand în special de la minutul 1, unde “băieţii prinde vlagă” şi melodia se aude mai bine.

Aştept cu nerăbdare şi un cover “dupe” Candle in the Wind (Elton John ) sau (şi mă ia groaza) We Will Rock You (Queen).

01.06.2009

Dacă doriţi să revedeţi…

În care remus nu se pripeşte deloc:

Cu ocazia Zilei Copilului (şi a unei îngrozitoare scârbe faţă de începutul de săptămână – care mă face să nu am chef de scris) vă invit să revedeţi o sensibilă odă, un cutremurător omagiu, o caldă ofrandă adusă de ultimaemisiune celor care nu cuvântă decât ca să ne umple viaţa de bucurie: cei mici (dar activi).

…luaţi d-aici!

 « 1 2