Ultimele comentarii:
   •••   Zice remus de „Să mori rănit din dragoste de somn”: ce mi se pare genial este numarul celor care au da[...]    •••   Zice Desene pentru copii de „Forex pân' la moarte!”: Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.[...]    •••   Zice wpdl porno goea de „Adevărul despre situația politică din România - revelația finlandeză”: Adevarul despre situatia politica din romania reve[...]    •••   Zice remus de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci... știi ce ai de făcut.[...]    •••   Zice rox de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci eu mi-s din Pascani[...]
15.07.2009

ero-mania

În care rareş pune degetul pe sare:

Am aşteptat mai bine de o lună (luna academică). Mi-am antrenat luciditatea în coituşi întreruptuşi de fiecare dată când era să aştern spurcata poveste pe ultimaemisiune. Dar, cum bine hiphopu’ neaoş ne-a învăţat, tre’ să spun, tre’ să spun.

Despre ce mama dracului vorbim? Despre ceea ce se cheamă portalul concept e-România, lansat în stadiu embrionar acu’ o lună. Da, portalul ăla guvernamental care îi pune la grea încercare pe pasionaţii de mnemotehnică (şi pe rebusişti, să nu neglijăm rebusiştii) prin faptul că se află la o cu totul altă adresă. Adică portalul e-România e de găsit la www.romania.gov.ro.

Da, acea viitoare “poartă spre serviciile guvernamentale”. Poarta fiind nouă, m-am holbat. Mustea deja netu’ de comentarii că textele din site sunt preluate nesimţit şi incoerent din diverse locuri. Hop-ţop, s-a dat cu disclaimer pe cârcotaşi: “Informaţiile cuprinse nu au caracter definitv (sic!), urmând ca, respectând configuraţia actuală, să se construiască o bază de informare coerentă şi integrată.”

Ceea ce nu schimbă faptul că, pentru prima oară în istorie de la dozatorul TEC încoace, un site guvernamental, fie şi ciordind textul vocală cu consoană de pe wiki-ul românesc, ajunge să scrie negru pe alb:

De vreme ce noul guvern era încă format în mare parte din foşti comunişti, anti-comuniştii au protestat în Piaţa Universităţii, Bucureşti în aprilie 1990. Două luni mai târziu, “huliganii” au fost împrăştiaţi brutal de către minerii din Valea Jiului, chemaţi de Preşedintele Iliescu. Minerii au atacat Universitatea, Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”, precum şi sediile şi casele liderilor opoziţiei. Este clar ca actiunea minerilor a fost orchestrata din umbră de Ion Iliescu si aparatul său represiv.

ero-mania
Măcar atât. Bine ministeru’! Bine guvernu’! Mulţ-ani dom’ Geoană!

13.07.2009

Vafă pe băţ

În care rareş asmute berbecu':

Pentru că timpul ne presează, vreau doar să lămurim că în headline-ul “Noul Magnum Classic” – uşor de întâlnit zilele astea – nu e vorba de oximoron. E moron de-ăla simplu, tradiţional, exponent al unei modernităţi vetuste.

13.07.2009

Vă dorim! O săptămână excelentă…

În care remus are o anumită atitudine:

Să fredonăm împreună:

Bravooooo!

Acum, că tot ne-am distrat ca fiarele, să rezolvăm cu zâmbetul pe buze următoarea problemă: Noi suntem realizatori de televiziune. La noi se prezintă, pe rând sau în haită, urmă(ri)torii:
- o tanti de 115 ani, care vrea să se facă star porno;
- un nene fără casă, voce şi respect de sine care vrea să devină al doilea Michael Jackson… de fapt, crede că ar vrea să fie primul;
- o duduie (să zicem din Brăila) care la 20 de ani are fizicul unei doamne de 40, mamă a patru perechi de gemeni; printr-un mare noroc la ea în baie s-au spart becul şi oglinda şi i se pare ca e sexy;
- copii (de aur, platină, tijă de titan şi alte materiale preţioase) care, îmbrăcaţi ca nişte mici petrolişti de succes*, uguie ca nişte nurci în călduri sau orăcăie ca opăriţi nişte violuri sonore despre care sunt siguri că “e melodii care vorbeşte de grija financiară ce-alungă oamenii din ţară”;
- tot felul de galinacee fără voce, arătând de parcă s-au operat singure cu lama în spălătorie, dar care vor să îngenuncheze casele de discuri;
- diverşi bolnavi mintal, curve de centură, paranoici care prevăd cutremure cu elasticul de la lenjerie, mimi care cântă operă, nikite care nasc pui vii… orice formă de viaţă care prezintă interes deosebit pentru lumina reflectoarelor (la propriu sau la figurat), dor de a se face de căcat la nivel planetar şi măcar o infirmitate (fizică, psihică sau de educaţie).

Ce facem noi în situaţia asta?

__________________

* de la Răzvan Rădulescu citire

09.07.2009

Să nu zici ce-ţi face popa

În care remus îşi luminează adevărata faţă:

stire

Genul ăsta de ştire e mană cerească pentru ingineri fără ruşine ca noi! Îţi dai seama: nenumărate miştouri despre bietul băiat care e victima inocentă a sfaturilor bătrâneşti; dacă toată adolescenţa a auzit “să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa” a făcut ce i s-a spus, cum să se pună el contra? (scuze de “contră”) Ce e el vinovat? Să punem mâna să înfiinţăm o Agenţie Naţională de Acreditare a Proverbelor, Zicătorilor, Cimiliturilor, Zicerilor de Mamă şi Standardizarea Serilor de Clacă şi Şezătorilor (ANAPZCZMSSCŞ) care să lase în circulaţie doar zicerile care respectă standardele europene în ceea ce priveşte discriminarea de orice tip şi siguranţa celor care le folosesc. Etc, etc, etc…

Dar nu mai ai nici un chef, te simţi ca un clovn penibil la colţul străzii când alţii, atinşi de aripa genialităţii, reuşesc în trei propoziţii să bată la poponeţ secole de literatură umoristică…

Luaţi cu tata!

papa-tot

09.07.2009

Să ne păstrăm calmul

În care remus ia viezurele in tărbacă:

Ieri.

Pe toate posturile imagini cu fantoma de la Neverland, custodia copiilor, înjurăturile mamei, binecuvântările reverendului, sicriul de ‘şpe mii de dolari, făcut din aliaj de bronz cu titan acoperit aur turnat în platină sudată cu marmură… În pauze, s-o ardem şi din studio: cum l-a cunoscut Iliescu şi cum l-a prins de mână, cum l-a cunoscut Tatulici şi cum l-a prins la masă, cum l-a cunoscut camerista şi l-a prins murdar de fard pe “bluziţele” date la spălat…

Apoi, punctul culminant, bomboana pe co… pardon, cireaşa pe tort: înmormântarea planetară. Transmisă de orice post tv care a avut o antenă de recepţionat satelitul, că tot a decis papa Jackson să dea semnalul gratis.

În trafic, ascultând radioul (unde, surpriză!, corespondenţii de la faţa locului se întrebau din cinci în cinci minute când şi de unde o să apara coşciugul) observ în faţa mea un dric. Caligrafiat artistic “Servicii funerare” pe toate părţile. Şi cu număr de Bulgaria! Acrit de trafic, radio, căldură, la primul stop opresc în paralel cu el, îi fac semn şoferului să lase geamul jos şi-l întreb:
- Mergeţi să-l luaţi pe Michael?

În ciuda aşteptărilor mele, omul nu mă înjură, râde copios… se face verde (semaforul) şi pornim. Ajung la concluzia că e  probabil e bulgar, prea ştie de glumă. La următorul stop (pe lângă Grădina Botanică, Cotroceni) prindem iar roşu. Dricul trage lângă mine şi îmi face semn că are ceva de adăugat. Hait (mă bucur eu), e român, şi-a revenit şi vrea totuşi să mă înjure! Şoferul se hlizeşte la mine:
- L-am dus pe Michael. Acu’ mă duc să-mi iau ţigări şi mă întorc să-l iau şi pe ăsta (semn spre Palatul Cotroceni)…

Şi o luăm de la capăt: din nou verde, un pic de trafic, semafor pe roşu, dricul oprit în dreptul meu. Omul se uită încântat la mine, simt că e iar rândul meu:
- Sunteţi foarte simpatic totuşi ceva mă reţine să vă cer cartea de vizită… cred că mă înţelegeţi.
- Nu se ştie niciodată,
se amuză tipul.
Scoate o carte de vizită şi mi-o întinde prin geam, în timp ce îmi spune:
- Doamne Fereşte!

La prima, face la stânga. Cred că totuşi era bulgar.

loc-de-veci

 « 1 2 3 »