Ieri.
Pe toate posturile imagini cu fantoma de la Neverland, custodia copiilor, înjurăturile mamei, binecuvântările reverendului, sicriul de ‘şpe mii de dolari, făcut din aliaj de bronz cu titan acoperit aur turnat în platină sudată cu marmură… În pauze, s-o ardem şi din studio: cum l-a cunoscut Iliescu şi cum l-a prins de mână, cum l-a cunoscut Tatulici şi cum l-a prins la masă, cum l-a cunoscut camerista şi l-a prins murdar de fard pe “bluziţele” date la spălat…
Apoi, punctul culminant, bomboana pe co… pardon, cireaşa pe tort: înmormântarea planetară. Transmisă de orice post tv care a avut o antenă de recepţionat satelitul, că tot a decis papa Jackson să dea semnalul gratis.
În trafic, ascultând radioul (unde, surpriză!, corespondenţii de la faţa locului se întrebau din cinci în cinci minute când şi de unde o să apara coşciugul) observ în faţa mea un dric. Caligrafiat artistic “Servicii funerare” pe toate părţile. Şi cu număr de Bulgaria! Acrit de trafic, radio, căldură, la primul stop opresc în paralel cu el, îi fac semn şoferului să lase geamul jos şi-l întreb:
- Mergeţi să-l luaţi pe Michael?
În ciuda aşteptărilor mele, omul nu mă înjură, râde copios… se face verde (semaforul) şi pornim. Ajung la concluzia că e probabil e bulgar, prea ştie de glumă. La următorul stop (pe lângă Grădina Botanică, Cotroceni) prindem iar roşu. Dricul trage lângă mine şi îmi face semn că are ceva de adăugat. Hait (mă bucur eu), e român, şi-a revenit şi vrea totuşi să mă înjure! Şoferul se hlizeşte la mine:
- L-am dus pe Michael. Acu’ mă duc să-mi iau ţigări şi mă întorc să-l iau şi pe ăsta (semn spre Palatul Cotroceni)…
Şi o luăm de la capăt: din nou verde, un pic de trafic, semafor pe roşu, dricul oprit în dreptul meu. Omul se uită încântat la mine, simt că e iar rândul meu:
- Sunteţi foarte simpatic totuşi ceva mă reţine să vă cer cartea de vizită… cred că mă înţelegeţi.
- Nu se ştie niciodată, se amuză tipul.
Scoate o carte de vizită şi mi-o întinde prin geam, în timp ce îmi spune:
- Doamne Fereşte!
La prima, face la stânga. Cred că totuşi era bulgar.
si totusi, serviciul ar fi fost comlet daca lasai si numerele de telefon, nu se stie niciodata
Erai in masina colantata cu floricele? ;;) Nu de alta dar cred ca ti-a propus o colaborare
)
MVO afectat: Prietene când ți-a sunat ceasul, când ultima frunză a copacului vieții tale ofilită se îndreaptă spre pământ iar colțul este din ce în ce mai aproape, dă-ne un telefon. S.C. Gin-San Impex SRL, împreună să trecem hopul. Jingle și slogan.
@Remus: da’ ce-ai tu cu bulgarii?
[...] dric (cred că s-a prins că îl fotografiez, gonea ca un descreierat, tăind benzile). Dar nu şi prima oară când îmi stărneşte interesul mijlocul ăsta de transport. Mă gândesc să încep o [...]