Un nou concept jurnalistic freamătă din picioruţele de libarcă prin bucătăria ştirilor Realitatea TV (poate şi prin alte bucătării, povestea mea nu le include). Probabil că în timp ce se efectua o straşnică căcare (straşnică căcare mi se pare o cacofonie acceptabilă), depresiunea creată de gazele ce se învolburau prin zona târtiţei a permis unei idei să urce cătinel-cătinel până sus, la cerebel. De la cerebel până la creierul numit abuziv mare a fost doar un pas.
Aşa se face că breaking news-urile astea rupte-n cur trebuie morţiş să aibă ilustraţie video, chiar dacă încă nu există imagini de la evenimentul cu pricina. Bunul, blândul şi bătrânul carton cu mecla corespondentului care relatează telefonic de la faţa locului e desuet. Televiziunea înseamnă imagine. Pe de altă parte, după cum vara trenurile ceferiste merg încet că nu permite şina, aşa şi imaginile, vin şi ele când pot. Aici intervine viziunea. O fi ea iarna altfel decât vara, dar când ne-au făcut pe noi detaliile? Să v-o dau la concret, cum îi e drag voinicului? Păi uite:
Tractorul ignoră semnalul luminos de la trecerea la nivel cu calea ferată. Trenul, nesimţit cum îl ştim, îi fute una. Locomotiva se franjurează. Până catadicseşte cineva să transmită 3 cadre de-acolo, dăm ştirea, scriem undeva Arhivă şi ilustrăm gigea cu imagini de la accidentul cu microbuzul, cu SMURD-ul, cu victimele întinse pe tărgi.
Se pierde un turist prin munţi. Salvamont-ul îl caută. Ce facem noi în situaţia asta? Băgăm tag-ul cu Arhivă şi merg ca focu’ nişte imagini cu alţi turişti, rătăciţi şi găsiţi. Operaţiunile de căutare continuă, zice vocea, timp în care vedem cum turistul neatent (atenţie la neatenţie, bineînţeles) e bine mersi recuperat de Salvamont.
Băi, scrie Arhivă, da? Nu vă mai căcaţi pe voi, decât să beliţi ochii la anchor-ul din studio, să ziceţi mersi. Hai că între timp i-am mai refăcut şi machiajul.
frustrant, dar asa-i in tenis:))
Nu cumva la stirea cu tornada de la Mamaia, au asociat arhiva tsunami de acu 2 ani ?