Se dă:
o Ileană Cosânzeană executând dejecții, civilizat, la sfânta budă. Dar nu la buda personală, ci la una dedicată publicului larg. La un spital, punem cazul. Nu cunoaștem detalii, respectiv treabă mică, treabă mare. Dar fiind acel gen de femeie care nu face pipilică din picioare, ne putem baza pe faptul că ochii îi stau ațintiți către ușă. Lucru bun, căci mânăstire-ntr-un picior / ce n-are ușa?… eh? tractor? bujor? Ei bine, este incredibil de senzațional. Ușa nu are zăvooor.
Și atunci, scenă de film, iată clanța se roti / prințul mai că năvăli. Normal, Cosânzeana bagă chirăituri, Prâslea își retractează merele de taur și peste întregul basm se trage apa.
Întâlnindu-se în anticamera căcăstoarei (da, acolo unde e ghiveta de spălat pe mâini în cazuri excepționale), Cosânzeana plină de adrenalină îl admonestă cu duhul blândeții, adecă cum că de ce nu bați dom’le la ușă? Gen, desigur. Ce a agrăit la faza asta cetățeanul Prâslea? Citiți în paragraful următor.
(tensiune, suspans, detergenți, promo la die hard, mamă ce-mi place asta cu teasingu’)
Ce a agrăit la faza asta cetățeanul Prâslea? Sunt prima oară aici.
o să ţi se pară amuzant, ia du te tu la restaurantul german louisenhof(f?) de pe lângă Foişor. Au o minunată baie, care dă direct din salon, unde este gălăgie de n auzi ce ţi s a răspuns dinăuntru. Cum geamul e mat şi eşti acolo PRIMA oară, habar n ai dacă intri direct la wc sau la porţiunea cu chiuveta. Eu am ales să ciocănesc până mi am rupt degetul şi apoi să stau pe afară ca toanta, că nu mi place nici să “încerc” uşa. rezultatul a fost că oricum ţipă o maniacă la mine că s nesimţită şi ciocănesc de a dreq aşa. M am opărit de furie şi lipsă de replică.