Ne uităm la o emisiune. La emisiune e un Vanghelie:
- “peste zece ani voi fi un alt Vanghelie care mă veţi vota şi dumneavoastră”
- “nu voi candida la funcţia de preşedinte al PSD dar voi fi cu mâna pe scaunul preşedintelui”
Aşa că schimbăm. Din păcate, doar postul. Din păcate, doar cel de televiziune. Şi, din păcate, nimerim pe otîvî… unde nijte oameni obijnuiţi au janza să participe la un concurs.
Cautăm postul care să ofere şansa unei emigrări rapide şi fără remujcări.
Remus & Rarej
Vă sfătuiesc să urmăriţi “Dansez pentru tine”. Eu m-am uitat 5 minute la o reluare şi m-am binedispus pentru toată ziua!
Rezultă că nişte celebrităţi second hand dansează ca nişte fiare în beneficiul unor cetăţeni. Cetăţeni care dansează şi ei de-şi rup cămeşa-n spete. Dar care şi vorbesc, din păcate pentru (unii dintre) ei. Marea găselniţă a ultimei ediţii este proba “Michael Jackson”. Felicitări şi chestii de genul ăsta, mai ales că a fost un bun prilej ca nenea concurentu’ să declame:
- Aş vrea să dau la Michael Jackson cât pot eu de mult!
Păi şade frumos, mă băeţi? Chiar nu mai avem nimic sfânt?
Profit de situaţie să felicit reapariţia pe micul ecran a concurentului third-hand Kamara. Poate cu această ocazie mă lămureşte şi pe mine cineva care e motivul prezenţei sale constante pe micul şi penibilul ecran. Şi, mai ales, cam care e treaba lui prin propria existenţă. Că (deşi mă uit rar la TV) am primit binecuvântata bucurie de a-l vedea rânind la vite, făcând skandenberg, behăind într-o formaţie (în sensul de trupă, nu de aranjament aviatic) alături de alt mâhnit, comentând sport şi multe altele (= chestii de genul ăsta).
Cam atât. Vă dorim mult succes atât în viaţa personală cât şi peste hotare!
Hai că sunt convins că nu l-ați uitat pe ăla micu. Ăla micu care se pișălea la oliță pe ușa de la tauletă. E, pă dracu’. Văd că nu ne înțelegem. Figurina de plastec înfiptă în ușa buzii, sub gemuleț. Care rezultase probabil din împreunarea capului de marinar cu pipă-n cioc din hol (sau de turc, sau de marinar turc) cu țâța dezgolită a conlocuitoarei de pe perete. Și chestii de genul ăsta.
E, uite azi m-am găsit să-mi aduc aminte de bulangiul ăla incontinent. Teama de necunoscut, rezultat al opresiunii dictatorului (deși acum e clar că ea era de vină și că el a făcut metroul) trebuie să fi fost explicația. Pentru care simțeai nevoia unui simbol grafic care să marcheze fără putință de îndoială destinația uneia din cele 3 uși ale apartamentului. Băi, aici ne pișăm, da? Să n-aud vorbe. Vine cineva în vizită, doar n-o să întrebe unde-i baia… Ne facem de râs la oamenii ăștia. O ia frumos, prin backtracking, păstrând permanent contactul cu peretele pe brațul drept, până-l vede pe pișpirică. Aha, asta e. Te poți întoarce mulțumit în sufragerie, schimbând priviri complice cu gazda: „am găsit, cartofii din debara sunt în siguranță”.
Sau. Intri frumos la om în casă, cu vezica strangulată. Poate doarme, poate se încălzește la focul de la aragaz. Nu se face să deranjezi, ospitalitatea românească nu trebuie călcată în picioare. Te prelingi discret prin apartament, în ciorapi ca să nu clămpăni pe mozaic, bați cuba cu urinel, intri, deversezi și ai plecat în treaba ta. Bine, ai fi putut să te piși în lift, dar vorbim de o situație ipotetică.
Poate fi și o chestie stabilită în cadrul familiei. O fi venit o zi în care Bărbatul casei, după eventuale consultări cu proasta aia și cu mucoșii, a spus:
- De-acum, aceasta va fi ușa către căcăstoare.
- Tati, tatiiii…
- NIMIC! Am zis.
- (ce bărbat am! mâine mă duc la dănuța să-mi fac permanent și-l aștept cu jumări aburinde) Nu-l mai supărați pe tata!
Hai, mai ne râdem decât puțin, că trebui de mers la vot toată lumea.
Haiku
Eşti o floare, eşti un crin,
Eşti parfumul cel mai fin!
Numele tău e cumva Cosmin?
… de curiozitate.
Sondajul CURS zice printre alte cifre legate de bătuceala electorală cum că 83% dintre respondenți consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită. Faptul că România se îndreaptă într-o direcție nu poate fi pus decât în cârca sistemului. Mai precis, a sistemului solar. Să te ții revoluții ale rotației, respectiv rotații de revoluție. Hai că facem douăjdeani, mânați băăăăăi (hăi, hăi)!