Floreasca. Cartier vechi, cu blocuri de patru etaje, pline de bătrânei care le locuiesc de pe la ‘950.Foşgăială linişită şi mocăită.
Unde am mai auzit eu asta?
Bătrânica de la etajul 4, care ține morțiș să demonstreze că poți să fii venerabil și fără să fii bulangiu, îi aduce aminte tânărului owner de firmă de apartament că pe scară se strâng bani pentru zugrăveală. Pentru zugrăveală așa, în general, că a fost fată bună? Nu, pentru refăcut zugrăveala. Și chestii de genul ăsta.
Tânărul owner (notat cu O în continuare): Păi stați, că vă las banii acum.
Amabila bătrânică (notată cu AB, din motive lesne de înțeles): A, dar nu la mine, maică. Nu la mine.
O: Dar unde trebuie să las banii?
AB: Păi cum, la domnu’ Bobu. Îl știți, nu?
O (imposibilul se produce chiar sub ochii noștri): Hm… nu.
AB: Domnu’ Bobu, de la etaju’ unu…
O (se încăpățânează s-o țină pe-a lui): …
AB: E, a fost el mare pe timpu’ lu’ Ceaușescu.
AB: Avea mustata si barba cateodata ….;) sti tu