ultima emisiune

Adică, dacă prinţu’ a vrut să se facă preşedinte, de ce mă rog nu am avea şi marfă veche… nouă. În fond e criză. Şi financiară şi mentală.

Mă gândesc că poate este vorba de un magazin cu proteze, unde spaţiul pentru depozitare e prea mic şi, ca urmare, după ce s-a epuizat stocul de “mână dreaptă poliacrilic”, săptămâna asta ciungii sunt invitaţi spre completare: “a sosit şi mâna a doua (the second hand), proaspătă!”. Luna viitoare: de la întâi – first leg, de la cinşpe – the second.

Sau poate că e o aplicare în viaţa reală celebrei ziceri mioritice “spălată e ca nouă” . Rostită cu satisfacţie de pensionarii ante 89-işti în timp ce mai adăugau colecţiei de pungi de plastec încă o mostră zoindă. Sau (că ne citesc şi echpajele câtorva autobaze) de băeţaşii de bambu colecţionari de ane lesko, schimbate şi afişate presei bilunar.

A, stai că m-am prins cum devine! Standardele comerciale au crescut într-un asemenea hal încât nici măcar comercianţii de vechituri nu-şi mai permit să bage haine vechi în galantare. Second hand-uri noi nouţe, cum ar veni.