25.10.2009
În care remus îşi umblă în trusă:
‘oamnelor şi ‘omnilor! Stimaţi… şi stimate! Avem plăcerea de a oferi ceva care să vă remonteze tonusul gata blegit de weekendul prea… prea ceva.
Prea… prea multe nu ar fi de spus. Eşti femeie, doreşti ceva pentru igiena intimă: atenţia îţi va fi plăcut atrasă de produsul inspirat botezat Lactacyd. Nu sună perfect?
Asocierea mentală a acidului cu your private parts pare să fie încă o lovitură a departamentului de marketing; sunt sigur că undeva există un grup de cercetători americani care a descoperit că această legătură e de natură să dea oricărei femei/mame/iubite/amante/sore/etc certitudinea că a ales ce trebuie, confort şi o doză zdravănă din disperarea de a ajunge cât mai repede acasă ca să dea cu acyd la locul faptei cu pricina.
Aş mai dori doar să adaug pe această cale că, fiind mai în vârstă, tema zilei îmi trezeşte şi vagi amintiri frisoanante despre două succese ale marketingului comunist, la fel de plăcut sunătoare urechii: fabrica de colectare şi procesare a laptelui din Bacău – Prolabac (funcţionează cu succes şi în zilele noastre, îi puteţi scrie la adresa: Strada George Bacovia 156, Bacău, 600239) şi ginul fin fabricat în jud. Covasna şi botezat, firesc, Covagin (”Special flavoured GIN made in COVASNA“)
Poate mă repet: “special flavoured”.
cine zice, ăla e primu
20.10.2009
În care remus e om, mă, om:
Pentru Rareş, prietenul meu imaginar, care nu a putut să participe la concert.
… aşa că au cântat ZZ Top!
cine zice, ăla e primu
19.10.2009
În care remus o dă în diverse:
Pentru că o nouă şi frumoasă săptămână începe, pentru că v-aţi întors cu mintea odihnită (zic şi eu…), “pentru că toate acestea trebuia să poarte un nume”… am rugămintea să lăsaţi prostiile şi să rezolvăm împreună încă o ghicitoare.
Se dă, carevasăzică, emisiunea cu maşini. În emisiune vin tot felul de Gogu care ne esplică de ce viaţa lor e automobilul, ne prezantează automobilul care e viaţa lor etc, etc, etc. Minunat şi sărbătorile de iarnă să vă aducă!
Se dă, carevazică, emisiunea cu maşini de pe 17 ale lui octombre. În emisiune vine un nene (să-l notăm cu Mircea Geoană). Care nu are maşină! Sau poate nu vrea să ne-o arate. Şi? Aparent asta nu reprezintă un impediment pentru tanti Ciuhulescu. Pentru că omul e chemat cu maşina altcuiva! Respectiv Ponta.
E, cam cum ne explicăm noi chestia asta? Că e clar că nu îl chemăm pe Geoană să-l arătăm la lume. Doar mai e circa mult până la alegerile prezidenţiale. Deci? Ce să fie?
Să fi fost chemat de fapt Ponta? Care, când a constatat că nu are timp/chef/voie să apară la emisiunea cu pricina, a pus mâna pe telefon şi-a sunat un pretenar şi i-a agrăit:
“Ia tu folcsvagănu meu şi du-te! La Promotor. Şi ce dacă eşti un fan al maşinilor eco?! Frate, vrei să-mi faci un serviciu sau te dai Al Gore? Zi mersi că nu m-au chemat la Viaţa Satului să-mi prezint căruciorul de butelii…”
Altă variantă e că… să mor dacă ştiu! Să mă depăşească Rareş (pe contrasens) la numărul de articole dacă pricep de ce inviţi la o emisiune despre acadele pe cineva care vine cu bomboanele unui coleg. Oare Ponta ştie că Geoană i-a luat maşina? Sau i-a umblat în pardesiu şi i-a şutit cheile ca să dea o tură cu Ciuhuleasca? Să fie criza aşa de mare? Poate că maşina nu e nici a lui Ponta!
… acu’ mi-aduc aminte că acu’ vreo două săptămâni l-am văzut pe nen’tu Geoană la Divertis. O fi fost cu glumele lui sau i-a împrumutat Vanghelie unele care-i erau largi?
5 zic »
14.10.2009
În care rareş dă pe goarnă după cum urmează:
Pentru că Finlanda este de-acum efectiv pe buzele tuturor, ultimaemisiune trebuie să meargă mai departe. Sper să ni se recunoască faptul că am fost – desigur – ultimii care am scris despre asta. Până când veţi fi găsit antonimul cuvântului premieră, nu pot lăsa ca halirea ce ne-a deturnat atenţia (probabil o altă manevră de intoxicare a ştim-noi-cui) să ne rupă cu totul de viaţa cetăţii.
De pildă, faptul că preşedintele a promulgat Legea pentru instituirea Zilei Mamei şi a Zilei Tatălui este prilejul perfect de a vă destăinui că, undeva, un vorbitor de limbă română a ajuns la capătul răbdării. Capătul răbdării şi ultimaemisiune fiind oarecum înrudite, respectivul a devenit coleg de lectură cu voi, purtat aici la noi de aripile unei căutări exasperate pe Google, care sună exact aşa:
“vreau sa gasesc adresa unei maicute care se fute”
Trist. Animalic.
Nu un mail, nu un număr de telefon. Adresa. De cinematograf şi cofetărie e clar că nici nu poate fi vorba. Romantismul e – Doamne, iartă-mă – muci.
7 zic »
14.10.2009
În care rareş are texte în sensul în care:
Pe surse norvegiene (mulțumim agentului Pia), ultimaemisiune lansează începând de astăzi o serie de analize profunde – de sorginte finlandeză – ale climatului politic, social și economic din țara noastră, Republica România.
Foiletonul va demonta și va prezenta opiniei publice atât adevărurile goale-goluțe, cât și schemele aflate în spatele negocierilor politice (1X2, 6 din 49, dubla mută). În stilul care ne-a consacrat și ne-a făcut celebri, vom debuta cu concluzia nerostită, dar pe care fiecare dintre noi o poate descoperi prin introspecție:
Dați-mi voie, dați-mi voie, iată și proba!
9 zic »
