Prietenul imaginar Santiago nu scrie deocamdată. Nici nu prea vorbeşte. Dar observă.
Printre altele, modul în care o revoluţie a bunului simţ pare să înceapă cu o promisiune mobilizatoare lipsită de common sense. Cam în ce fel scoate un preşedinte, escu sau non-escu, România din criză? Şi, evident, unde o bagă? E de carnaval, doar că s-au inversat rolurile:
CATINDATUL (hotărât):
Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!
IORDACHE:
N-ai idee cum ţi-o scot; până să clipeşti din ochi, o dată, pac!… Ia poftiţi! poftiţi!…
[...] Rareş nu mă pot baza (doar e imaginar), pe Santiago nici atât (am stabilit de ce)… Şi, ca urmare, vă rog să mă ţineţi şi pe mine la curent cu ce se mai [...]