Robinetu’, unde e robinetu’?

![]()
În aceste momente de mare bucurie şi groaznică îmbuibare culinaro-bahică aş vrea să nu-i uităm pe cei mai trişti ca noi.
Mă refer fireşte la cretinii care nu au fost în stare să se facă măcar vânzători la mecdonaldz, studenţi la drept la particulară, fotomodele sau ingineri aşa că au ajuns să amenajeze raionul hibernal (se pronunţă “ibernal”, e cu h mut) la carfur, cora, megaimaj, oşan, practicăr sau oriunde lobotomia lor poate jongla creativ cu ultimele kitschuri.
Ne gândim la ei, potolim copilul care urlă ca din gură de şarpe “nenea fărăr cap vrea să mă omoare” şi încercăm să înţelegem de ce. Nu înţelegem dar creierul trebuie lăsat să abereze. Asta dacă nu v-a dat deja sânjele pe urechi.
Deci:
- e an de criză şi, de Crăciun, folosim decorul de la Haloween. Dacă nu îşi revine economia nu vreau să mă gândesc ce-o să fie de Sf. Valentin… combinat cu iepuraşul de Paşte şi ziua mamei…
- Moş Crăciun nu a fost cuminte. A băut din banii pentru cadouri sau a pariat aiurea pe cursele de reni şi a fost nevoit să apeleze la cămătari. Aşa că la anul aţi face bine să vă luaţi cadouri singuri!
- e promoţie! Dacă te ţine sistemul nervos să cumperi trunchiul, primeşti moca (kaaaaado!) capul. Dacă comentezi, îl primeşti în gură.
- Moş Crăciun era de fapt nemuritor (Highlander) din clanul McCloud (sau McNoisy). Acum nu mai e (nemuritor), a pierdut în lupta pentru a deveni The Chosen; după cum ştim, “there can be only one”.
…de comentat aş mai avea dar cred că n-ar fi rău să dau o fugă cu ăsta micu’ la psihiatru. Sper să-l oprească acolo. Sau măcar pe mine.
Fie ca! … şi sărbătorile de iarnă!
Două curiozităţi, scurte şi mici, ca-n gară:
unu roman) Există cineva care pune botu’ la şnapanii libidinoşi care te momesc cu un tacsiu’ în Gara de Nord, direct de pe scara vagonului? Şi, dacă da, cum a ajuns la vârsta la care poate călători singur cu trenul? Selecţia naturală se zbate în chinuri.
doi roman) Cam cât de mişto e ca, în calitatea ta de garădenord, să nu raşchetezi gheaţa de pe peroane? Cam atât de mişto încât să pot auzi eu replica protectoare Ai grijî să nu pişi.
Creşte tot mai mult ponderea sărbătorilor fericite, în defavoarea Crăciunului, aşijderea fericit. Şmecheria stă în pluralul ăla, ocazie cu care te-ai scos, că prinzi belitu’ porcului, coada din Carrefour. Un moment, am o mare rugăminte: pe primul pe care-l mai auziţi zicând Carfur cu accent pe prima silabă vă rog să-l sodomizaţi cu bonul ud. Revin: belitu’ porcului, coada din Carrefour (bon ud, da?), plesnitu’ copilului care dărâmă bradul, stat ca berbecu’ pe deneunu, înjurat Băse, înjurat primari, înjurat spiritul sărbătorilor. Mă rog, ce-ar mai fi, Crăciun, revelion, hai la naşi, iar sună mătuşa, hai dragă şi noi la “poiană”, la munte, un grătărel, un vinişor. Şi terminat concediu’, hai de-o beţie cu colegii, ce vin am avut, o bunătate, luat de la ţară, mai mişto au fost sarmalele lu’ nevastă-ta, a mea habar n-are.
Sărbătorile ţin mult. S-ar mai zice şi că sărbătorile nu te bagă în cofă să nimereşti cu Crăciunul pe cine n-are. Treabă fină, de înalt aspect diplomatic. Eleganţă şi stil, practic trăsăturile de bază ale colegilor mei de ţară. Ce-i drept, altfel se simte budistu’ când primeşte nişte calde urări de sărbători fericite. Până la urmă zic să-şi pună, măicuţă, fiecare ceva sărbători prin decembrie, să fie pace şi pretenie.
Pe acelaşi principiu al substituirii, când vă mai apucă dracii citind sau ascultând ştiri despre şoferii care trebuie să înfrunte zăpada, vă recomand să vă amintiţi celebra schemă zăpadă-nea-omăt şi să puneţi sinonimele la treabă. Totul va deveni mai frumos, mai elastic, şi – mai ales – mai în spiritul sărbătorilor: