Fiind băiet păduri cutreieram. Fiind inginer mă uit la/ascult sport. Nu din vreo pasiune mistuitoare ci pentru că e zona în care jurnalismul (”jurnalismul”) comite cele mai mari tâmpenii pe ureche de ascultător, cele mai penibile prestaţii ale inginerilor transformaţi în ziarişti de specialitate. La mai mare (şi sărbătorile de iarnă, evident)!
***
Să tot fie vreo două săptămâni de când, pe un post de radio care papă non-stop fotbal pe pâinică, am ascultat o deosebită emisiune ce avea un invitat de la Dinamo – echipa “câinilor roşii” (până la moarte şi… încă nişte treburi, nu mai reţin exact). Am să rezum (pe lung) dialogul aiuritor dintre invitat (să-l notăm cu I) şi gazda emisiunii (notat cu 0, adică zero).
0: Dar ce se întâmplă cu domnul Cornel Dinu? înţeleg că nu prea a mai fost văzut în ultimele două săptămâni pe la club… e vorba de ceva neînţelegeri?
I: A, nu! Nu ştiu exact dar am înţeles că dânsul are ceva probleme de sănătate.
0: Sigur? Să nu aflăm că de fapt e vorba de vreun scandal…
I: Nu, dom’le. Omul are nişte probleme şi se pare că şi cu soţia… tot de sănătate…
0: Asta e bine! Astea se mai rezolvă…
Chiar aşa, uneori e mai bine să fii suferind decât tâmpit!
***
Ieri, la acelaşi far călăuzitor al sportului pe calea undelor, nenea invitatu’ a comis o frază care mi se pare că ar putea da cheia reconcilerii naţionale în vremurile astea de grea încercare. În câteva cuvinte a reuşit să strângă tristeţe dar şi asumare a greşelilor trecutului, compasiune, o mână întinsă, speranţă şi hotărâre pentru ziua ce vine, pentru zorii unei epoci noi în care toţi putem fi fraţi. Să începem de aici:
“Mi se pare ceva normal, care eu am simţit-o!“
Care eu am simtit-o “Garantat 100% Vanghelie”, faber Mures!
Domnu’ inginer care ascultați știrile sportive pe calea undelor care sînt. După cum bine spuneți, nu pasiunea mistuitoare, nu microbul sportiv, nu sincera dorință de a împărtăși cu colegii de suferință ultimele scoruri vă determină, ci o meschină dar de înțeles nevoie de a contabiliza erorile, de a număra gafele colegilor ingineri, transformați…
Dar la ce bun?
@Cata: Cum la ce bun? Când îi face pe ceilalţi de căcat omului îi creşte stima de sine! Astfel, pas cu pas, într-o bună zi voi avea o părere atât de bună despre mine încât voi simţi că a sosit clipa să mă apuc de comentat sport…
“De cacat omului ii creste stima de sine”? Sau, omului de cacat…!? Nu stiu ce vrei a spune. Oricum, daca-i asa… nu-mi ramane decat sa parasesc lumea vostra. Cine va dori sa ma urmeze, doua degete sus! Regula e cat se poate de simpla, dupa modelul: primul venit, primul servit. Atentie! Locurile sunt limitate.
@remus: True
@disscordia: True
Ceea ce eu aş pentru ca vrea să vă spun, în adăugare şi completare, e că sunt cu totul deacord şi indiferenţa nu mă lasă rece ca pe omul de zăpadă, în ceea ce priveşte dizenteria curentă privitoare la intervenţiile jurnaziastice a unor domni ingineri din industria exerciţiilor fizice organizate în echipe. Colesterolul este cheia însumărilor produşilor daţi de diferenţa sau de indiferenţa glacială a fracţiilor prin care respectivii se îndeletnicesc cu comentarii esenţiale traiului nostru de zi cu noapte. Mă veţi întreba “de ce colesterolul?”! Ei bine, ca să mă explicitez voi începe prin a vă informa despre coeziunea dinamică a produsului mediatic informaţional şi infracţional din publicitatea ascunsă. “Cum?” este întrebarea firească ce va decurge prin corzile dumneavoastra vocale. “Simplu!”, se va auzi gâlgâind murmurul frustrării şi disperarii glasului meu înfometat de texte citite la telepromptere sau răsunând în căşti invizibile. “De ce?” Pentru că mahării industriei alimetanre plătesc sume colosale acestor crainici de categorie subterană pentru a face o pledoarie împotriva bunului gust, a geometriei si teologiei, după cum ne amintea Ignaţius, întocmai pentru a ni se face foame.
Deci da domnilor! Un DA arzător cutezător plecării sau părăsirii acestei lumi! Sus discordia! Rezervă-mi un loc.. la geam.
In restaurantul nostru nu servim doamne. Trebuie sa vi le aduceti de acasa.
Cat despre locul de la geam… imi pare atat de rau, plecam cu metroul si n-o sa vazi nimic pe geam.
Arond Costas: in adaugare si completare:
1. In lumea mea, numai mini’ronzii (copiii-pe lb. voastra) isi turtesc nasul de geamuri
2. Metroul (pe lb voastra)= Asteroidul D-612 (daca v-am destainuit numarul lui, am facut-o din pricina oamenilor mari. Oamenilor mari le plac cifrele)
3. Locul tau e destul de… “eligibil” (pe lb voastra)
Alti Aronzi: mai exista 1 singur loc, 1 singura zi, 1 singura dorinta! Curatati-va cu grija hornurile vulcanilor incinsi si deopotriva celui stins! (aaa…cum e pe lb. voastra?)
Nu se stie niciodata!
Care are multe sunt fericit