Cum e alintată o pisică amatoare de manele?
…
…
…
…
…
…
…
… pisiGuţă, fireşte!
Ultimele comentarii:
1
••• Zice Mariana D de „Oooof, mamaaaa taaaaa!”: Remuse! Raresule! Ce patirati, maica, de nu mai ap[...] ••• Zice Cata de „Estivalo-legumicolă”: Am fost și eu, ieri. Le-am ocolit. Până am greșit[...] ••• Zice remus de „Estivalo-legumicolă”: @Cristiana: corect gramatical e "[...] ••• Zice Cristiana de „Estivalo-legumicolă”: Cine te pune sa mergi in Constanta ? Sobolanii ast[...] ••• Zice obm de „Pentru că bunul simț nu a pierit”: ai dreptate, este tot ala cu maicuta, satul nu de[...]
02.12.2009
Product placement
V-am mărturisit deja viciul fumatului pe balcon. Acum trebuie să admit că un personaj imaginar, adică eu, are şi el momente în care se întinde pe o canapea imaginară şi cască. Cască gura la un televizor imaginar. Prin cablul înfipt în televizorul meu imaginar primesc un canal de ficţiune numit firesc Realitatea. Să nu credeţi că personajele imaginare nu tânjesc şi ele după închipuiri.
Pe canalul ăsta, în ultima vreme, la talk-show-urile de seară se petrece un fenomen extraordinar. Dacă şi voi, imaginari cititori, veţi avea plăcerea, curiozitatea sau nervii să vă uitaţi, îl veţi remarca cu siguranţă. Totul pare să fie normal, dar la anumite intervale de timp emisiunea este întreruptă brutal de o voce masculină care rosteşte răspicat: CANÁLI. Şi pe urmă emisiunea se reia, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Să vă mai aud eu că publicitatea minte.
01.12.2009
Jilava, bang!
La mulţi ani şi sărbătorile de iarnă să vă găsească… să vă găsească!
Românul s-a născut poet (precum şi frate avec codrul). Şi ce poate fi mai româneşte şi mai poetic decât un chinez care cântă cu foc o tradiţională de-a noastră. În engleză. Din penitenciar (în sensul de puşcărie). Să se mai îndoiască cineva acum că Tarzan era din Timişoara.
Râdem, glumim dar nu părăsim incinta; urmeză o nouă dedicaţie medicală: Jilaaavaaaaaaaa Baaaaand!
01.12.2009
Ziua Raţională a României
Hai la mulţi ani! Hai că se poate! Acum şi cu bonuri de masă!
Să sărbătorim, zic! Că doar o dată e Ziua Naţională (şi mai ales liberă). Dăm o tură cu taxiu’ (plătit cu bonuri de masă), băgăm un ochi la Carfur de unde facem plinu’ cu bere şi mici (pă bonuri dă masă) după care fuga la iarbă verde că aşa se face din bătrâni la 23 august (de insurecţie, revoluţie, chestii de genul ăsta). Ce observăm la iarbă verde? Noi la iarbă verde observăm că e frig (au mutat bulangiii sărbătoarea, ce marfă era în august!) şi că nu e iarbă deoarece e iarnă (jos Băsescu!).
Cum procedăm în situaţia asta (disperată)? Votăm cu Becali, împachetăm micii şi scurgem berea înapoi în sticle. Dar berea am băut-o deja aşa că spargem sticlele, turtim dozele, batem copilu’, suduim nevasta.
Şi luăm taxiul (pe bonuri de masă) înapoi. Ca să nu pierdem timpu’ ne strecurăm dibaci (”mai ia moşule un bon de masă că mă grabesc!”), o tăiem prin centru printre tancurile care defilează pentru dictatoru’ de Ceauşescu. Sau care dracu’ mai e acuma că toţi e nişte hoţi, mai ia un bon de masă că eşti simpatic! Şi intrăm iar la Megaimaj sau la chestii de genul ăsta, mă-nţelegi. Mai cumpărăm juma de vacă de carne de mici (să fie!), cârnaţi şi nişte fasole (pătura de ozon e oricum varză). Că veni vorba de varză, să nu uităm să completăm berea băută (acum şi la pet de plastic de treij’ de litri – ca să-nţelegem ceva din ce bem, plus că iese mai ieftin). Totul pe bonuri de masă, totul pentru victorie!
Taxiul ne aşteaptă la scară (să curgă bonurile de masă!) aşa că ieşim pe scara de incendiu să-i dăm ţeapă, dă-l în cacao de mâhnit că unde ajung dacă îi plătesc pe toţi, doar nu am fabrică de bonuri de masă. Şi ţuşti acasă!
Frigem mititeii, frigem cârnaţii, frigem şi o bere, frigem două, trei, multe… Ne pilim aşa că frigem şi fasolea. Şi simţim că viaţa merită trăită! Drept pentru care regretăm că ne-am bătut joc de-a noastră! Dar mai luăm o bere aşa că uităm şi ni se face foame.
Bon (de masă) appetit!
