V-am mărturisit deja viciul fumatului pe balcon. Acum trebuie să admit că un personaj imaginar, adică eu, are şi el momente în care se întinde pe o canapea imaginară şi cască. Cască gura la un televizor imaginar. Prin cablul înfipt în televizorul meu imaginar primesc un canal de ficţiune numit firesc Realitatea. Să nu credeţi că personajele imaginare nu tânjesc şi ele după închipuiri.
Pe canalul ăsta, în ultima vreme, la talk-show-urile de seară se petrece un fenomen extraordinar. Dacă şi voi, imaginari cititori, veţi avea plăcerea, curiozitatea sau nervii să vă uitaţi, îl veţi remarca cu siguranţă. Totul pare să fie normal, dar la anumite intervale de timp emisiunea este întreruptă brutal de o voce masculină care rosteşte răspicat: CANÁLI. Şi pe urmă emisiunea se reia, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Să vă mai aud eu că publicitatea minte.
Arond Reras&Arond Mures: Adevarat, si eu am vazut acum pe Irealitarea cum un personaj care imaginar sau ireal plange a intrerupt brutal emisiunea, dar nu a rostit: “Canali”. Ci, “Sa-ti fie rusine P-ciule!
((” Si pe urma, emisiunea se reia, ca si cum aceasta chiar ca s-a-ntamplat.
Anagramele par sa fie a doua ta natură. Punem de-un club al rebusiştilor?
Arond Reras: Ana-gramele fac parte din prima mea natura. De ce nu? Punem chiar si de-un club al remusistilor
Arond, fireste.