De fiecare dată când mă ia pe nepregătite voice-over-ul din reclama Aspacardin, adică de fiecare dată, simt că lipseşte ceva.
“Ţi-ai luat astăzi pastila pentru inimă?”
Şi aici ar trebui să continue: Urmează principalele ştiri ale zilei.
Sau: Eh, acu’ asta e, poate mâine…
Sau: Hai mai repede, că o să vină reclama cu Mircea Badea.
Scuze, tocmai s-a răstit cineva la mine că să-mi fac loc în bibliotecă. E cam strâmt, dar o să încerc să mă înghesui lângă Ilf şi Petrov. Care n-au fost fraţi.
FINALUL EXPERIMENTULUI Puţin înainte de miezul nopţii a sosit echipa de intervenţie care a pickhammer-uit, a trebăluit, a moşmondit şi, mai presus de toate, a acoperit.
Avem aşadar următoarele rezultate:
1. Timp până la semnalizarea civică, prin tufă reflectorizantă: 4 ore. Durată de viaţă: 2 ore şi jumătate.
2. Timp până la semnalizarea poliţist-rutieră, prin conuleţ şi poliţist: 7 ore. Durată de viaţă: 40 de minute.
3. Timp până la semnalizarea APANOVA, prin panou: 9 ore. Durată de viaţă: până la intervenţie.
4. Timp până la intervenţie: 13 ore. Durată de viaţă:habar n-am.
LIVE BLOGGING UPDATE – 19:47 Gaura a primit panou. Panoul străjuieşte gaura. Pe panou scria APANOVA. Au trecut 9 ore. Ce frumoasă este primăvara!
LIVE BLOGGING UPDATE – 18:17 Conulețul a fost chemat de urgență la o intervenție. Domnul polițist l-a înșfăcat blând, dar ferm, l-a făcut comod în Logan și a demarat. Prin urmare, după 8 ore, poza de azi dimineață redevine actuală.
LIVE BLOGGING UPDATE – 17:36: Domnul polițist a instalat conuleț. Conulețul veghează împreună cu domnul polițist buna desfășurare a traficului rutier.
LIVE BLOGGING UPDATE – 17:28: Domnul polițist studiază canalul.
LIVE BLOGGING UPDATE – 17:26: Pentru iubitorii sportului cu canalul rotund, avem și reluarea din unghiul opus, în care se observă ditamai offside-ul.
LIVE BLOGGING UPDATE – 17:02: De data asta fără comentarii haioase.
LIVE BLOGGING UPDATE – 16:50: Arc peste timp: incertitudinile de la 14:20 au dispărut, ne aflăm din nou în compania găurii originale. Gaura primordială.
LIVE BLOGGING UPDATE – 14:40: Treaba începe să se lege: cică azi e Ziua Mondială a Apei. Deschideți canalele, trăiască apa!
LIVE BLOGGING UPDATE – 14:20: Obiecte de natură incertă au apărut în/lângă canal. Imaginile nu sunt edificatoare, așteptăm o relatare de la fața locului.
LIVE BLOGGING UPDATE – 12:30: RĂSTURNARE DE SITUAȚIE! Analiza probelor video arată că dispariția a avut loc între orele 09:04 și 10:04. MISTER! S-a furat sau s-a stricat? Click pe imaginea de mai jos pentru a vedea DOVADA.
LIVE BLOGGING UPDATE – 12:00: 2 ore de la reclamație. Nici o mișcare. Coafura rezistă în mod magistral.
Intersecția e cea dintre Bd. Ion Mihalache și Averescu, Miciurin pentru nostalgici. APANOVA a primit ceea ce ei numesc reclamație pe la ora 10, atât telefonic, cât și electronic, mulțumită unei tinere cetățene pe care o laud și pe această cale, că doar e gagică-mea. Partea mișto acum vine. Având în vedere că există cameră de supraveghere în intersecție, mai precis asta, puteți – în funcție de preferințe – fie să urmăriți în direct înjurături și accidente, fie să pariați pe durata oricărei forme de intervenție (cum ar veni, să semnalizeze groapa, că doar n-or să pună alt capac, nu vezi că se fură?!).
Stimaţi ascultători, dragi pacienţi, iubiţi ingineri,
Am o veste bună (caaaaado’!). Nirvana e la doi paşi distanţă, fericirea a devenit palpabilă, mai că poţi “s-o pipăi şi să urli: este“, vorba lu’ nen’tu Arghezi: mâine se joacă iar Dinamo-Steaua! Da, punctul G există şi va fi stimulat pe seară (în direct la Digisport) în bulevardul Ştefan cel Mare, pe stadionul cunoscut îndeobşte sub idilicul apelativ de “Groapă”. Cu alte cuvinte, vă invit în Groapă să vă bucuraţi de viaţă. Sau de câinele tău (roşu pân’ la moarte) după cum ne îndemna reclama la Pedigree.
Avem o singură problemă: cine nu e dinamovist (‘au, ‘au, ‘auuuu… câine pân’ la moarte!) sau e femeie nu pupă belet. Nu se spune nimic de negri, homosexuali, bugetari sau alte categorii blamabile dar, cu puţină bunăvoinţă, cred că se pot îndesa în cele două enunţate iniţial. Regula e simplă: la casa de bilete stă o haită de câini (roşii pînă la moarte, fireşte) care te verifică. Ştii istoria clubului – mergi la casă. Nu cunoşti ce chiloţi purta Tilihoi în ‘66 – mergi la mă-ta de stelist / rapidist / poli timişorean / a c milanez / unirea urzicenez infect!
Şi găsesc abordarea corectă. Mi se pare nesimţire să vrei să vezi un meci fără să visezi totul despre măcar una dintre echipe. Ce altă treabă ai de nu poţi să te apuci şi tu de ceva serios? Fotbalul? Mai ales cel autohton?…
Eu nu aş opri lucrurile aici. Să terminăm odată cu superficialitatea asta care ne-a pierdut vreme de secole. Vrei la meci – trebuie să ştii ce cârnaţi îi plăceau lui Ozon, ce flegme trăgea Cămătaru. Vrei să iei un taxi? Foarte bine, înainte să îţi deblocheze uşile îi spui matale şoferului cam cum stă treaba cu delcoul. (Nu depoul, nesimţitule, delcoul… ia-o pe jos!) Doreşti prăjitură – reciţi la cofetăreasă trei reţete de preparat savarina (nu mai râdeţi ca proastele!), vrei cumva plombă la măsea – scrii de o sută de ori pe tablă “sternocleidomastoidian”. Beşniţe nerecunoscătoare şi lipsite de profunzime!
Ştiu, v-am pus pe gânduri… E trist să nu dai sens propriei existenţe, să nu ştii până la vărsta asta pe ce parte a jucat Majearu deşi nu eşti femeie. Ca să poţi supravieţui acestei deziluzii, ca să nu te ronţăie depresia ca pe sticks există o singură soluţie: tonuri de apel care te fac fericit!
Nu ne mai rămâne decât concluzia oarecum logică: dacă nu eşti dinamovist singura şansă de a mai inspira respect e să ai ţâţele mari. Pân’ la moarte, desigur!
