“Dar cam ce bucurenciu’ meu este?” Întrebarea mă pune pe jar în timp ce belesc ochii la proaspătul panou pe care scrie mic, dar suficient cât să mă neliniștească: “O VRABIE NU ESTE DOAR O SIMPLĂ VRABIE”. Așa deci. Simt cum un sistem de valori, bun-rău, dar sistem, începe să mi se năruie. Un bulangiu invizibil îmi rupe pe genunchi percepția asupra vieții și mă azvârle în neantul îndoielilor. Trebuie să țin minte site-ul unde vrabia, ‘tu-i gușița ei de înaripată, mi se va dezvălui.
Alerg ca un ghepard – nefiind doar un simplu ghepard, y compris – către birou. Bâjbâi după buton, pornesc calculatorul și aștept, nerăbdător ca un fox terrier (sper că începeți să pricepeți că nu e un simplu fox terrier). Gata. www.contamuniipealtii.eu Sunt redirectat pe site-ul Comisiei Europene de Mediu. Și zic așa, ca pentru mine: “ce-ar fi să las intro-ul să meargă”. Băi, și nu apăs skip. Și-l las să meargă, frate, și începe animația!
BROAȘTELECONTEAZĂPEVRĂBII
VRĂBIILECONTEAZĂPEMERI
MERIICONTEAZĂPESTEJARI
STEJARIICONTEAZĂPETON
TONULCONTEAZĂPEVEVERIȚE
VEVERIȚELE…
VEVERIȚELE?!
DA, VEVERIȚELE!!!
PE MINEEE?!? Adică aș putea risca să dezamăgesc veverițele? Să se-ntristeze stufoasele? Să rămână de izbeliște marianele cu botic umed? NICIODATĂ!
Ceva mai liniștit în privința motivului pentru care umbresc pământul – bunăstarea veveriței – dau să mai cotrobăi prin site. FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU PRIETENII NOȘTRI. Ia să facem. Văd 6 prieteni dintre care aleg, îndatoritor, veverița.
Cum să nu-ți fie drag de veveriță, întreb. Cine n-a simțit, în câte-o dimineață de primăvară când copacii înfloriți reușesc să alunge din aer miasmele orașului, nevoia de a ieși pe balcon, în papuci și pijama, urlând către soare: “Mi-e drag de veveriță!”. Roșcată? De ce nu? Vulgaris? Da, da, da, de trei ori da!
Băi, și-atunci văd pe monitorul din fața mea că are campanie și Greenpeace. Intru iar pe net, mi-aduc aminte cine a făcut-o, o găsesc pe AdPlayers și zic, tot așa, ca pentru mine: “băi ce-ar merge un co-op!”
Și le pun cap la cap, frate, le împrietenesc între ele… foarte tare:
ACUM E RÂNDUL TĂU SĂ ÎNGHIȚI. VEVERIȚELE CONTEAZĂ PE TINE.
Hai, la muncă, fetelor, că vine 1 mai.
unu la mana, aia e bricheta mea, am pierdut-o in ‘95 in vama…
doi la mana, am scris un comentariu urias si l-am sters, era prea misogin… esenta e ca au dreptate, nu conteaza decat veveritele care sunt pe tine… ce-mi pasa mie de veveritele inabordabile intalnite la tot pasul?
http://www.trilulilu.ro/muxxy_05/f8e3eb2a8918fb
oare broscuțele înghit și ele?
@Cata: Păi broscuţele se află la începutul fragmentului de lanţ prezentat. Prin urmare, după câteva iteraţii, broscuţele ajung să conteze pe veveriţe. În cazul veveriţelor delăsătoare, care efectiv îşi ignoră rolul, cred că broscuţele oftează dezamăgite şi îşi orăcăie sotto voce (ca pentru ele): “Acum e rândul tău să înghiţi”.
@obm: Înţelepciunea populară transcrisă în versuri ne învaţă încă de la vârste fragede că “Tragi cu puşca, nu ia foc / Păsărica-i cu noroc”. De ce nu ia foc? Pentru că focul este la norocoasa păsărică, după cum se vede. Cât despre veveriţele inabordabile, cum îi spuneam şi lui Cătă, există întotdeauna o broscuţă care să compenseze lipsa de abnegaţie a veveriţei.