Prietena mea cea mai bună – aflată în pauza relaţională cu bărbaţii – îmi spune pe un ton nostalgic-dulceag cum îşi doreşte ea să simtă alături noaptea braţele calde şi protectoare ale unui partener. Şi ce frumoasă e intimitatea şi cât de bine e să te culcuşeşti lângă el şi împreună să ţeşi vise pufoase până la zi… şi, în general, cum e patul conjugal un deliciu şi piatra unghiulară a relaţiei reuşite.
Meditând la acest sirop asezonat cu inerentele detalii logistice – unde ne ţinem picioarele, îmi înţepeneşte mâna, mă împingi prea în afară – decid că probabil unele bucurii se construiesc cu trudă şi că poate nu sunt menită să le pot pricepe cu uşurinţă. Nu-i vorbă că nici lecturile nu mă prea ajută. Căci altfel ce să înţeleg din proaspăta ştire care ne relatează cazul unui domn trecut de vârsta antrenului deşucheat în aşternut, care în timpul somnului regulamentar se întoarce pe o dungă. Mai exact, fix pe dunga unde se găsea parcată partenera, peste care el se caţără liniştit şi doarme în continuare, până dimineaţa, provocându-i numeroase hemoragii interne.
O moarte curată şi scurtă, 15 secunde până la visele eterne, plus floricica romantică: „dimineaţa nu o auzeam că respiră”. Oarecum normal, aş spune, devreme ce ea se sufocase cu şunca lui…
Mă simt astfel condamnată să privesc suspicios propunerile de întovărăşire întru somn în acelaşi pat, însă mă învelesc cu gândul că, somnambulă fiind, poate apuc să mă ridic să fug.
Noapte bună, copii!
ce mi se pare genial este numarul celor care au dat like pe facebook
) parca vad dialogul:
- i crushed my girlfriend to death…
- wow, that’s nice, i like it!
welcome mopsi!