13.01.2010
În care remus ar dori să spună şi iată că spune:
Pe o gară, într-o bancă… Scuze!
deci:
Pe o bancă, într-o gară, aşteptând să vină personalul de “ş-un sfert” (Ciulniţa – Feteşti – Baia Mare – Montreal, cu peron pe partea stângă) o un el şi-un şi-o ea stau. În aer pute a iubire (“love is in the air”). Lui îi pute mai puţin, ei îi pute totul…
Ea: De ce nu eşti tu ca la-nceput?
el: … desigur!
Ea: Ai chef de miştouri? La început mă făceai să mă simt ca o regină, să simt că în fiecare zi e ziua mea! Acuma cred că nici nu mai ştii când e ziua mea cu adevărat…
el: Ah, mă scoţi din minţi cu astea…
Ea: Şi cadou? Numa’ rahaturi luate de la colţ.
el: Aş putea…
Ea: Ce?
el: … de ziua ta…
Ea: Aşa… spune odată!
el: Să-ţi fut una peste ceafă!
Ea rămâne bouche bé (ca proasta), el cade pe gânduri şi liniştea se aşterne din nou, preţ de vreo jumătate de minut. Încet, încet lui i se luminează ochii de bucuria unui gând ascuns… Şi adaugă molcom:
- De fapt, mă gândesc să te sărbătoresc zilnic…
12 zic »
12.01.2010
În care remus face o figură frumoasă:
Ştefan o să fie tată. Adunând asta la faptul că e inginer mi se pare că Ştefan e greu de egalat. Mai ales dacă nu eşti inginer.
Dar nu despre asta am vrut să vă vorbesc… ci despre minunatul moment din viaţa unui mascul când află că va avea (încă) un urmaş (care să-i mănânce zilele şi economiile). Despre cât de mişto e să spui asta prietenilor, părinţilor… lumii întregi! În legătură cu asta aş fi vrut să cer sfatul unor bărbaţi mai experimentaţi, care au mai trecut prin asemenea fericite momente.
Şi anume: cum ar fi cel mai bine să îşi anunţe soţia că va fi tată?
10 zic »
08.01.2010
În care remus efectiv conchide:
…
…
…
………..
.
un pârş peltic…
2 zic »
07.01.2010
În care remus poate sau poate că nu:
06.01.2010
În care remus mormăie că:
Treaba stă în felul următor… Nu mă deranjează că, de lene, intraţi pe fereastră. Problema e că iarna nu mai pot ţine geamul deschis şi m-am săturat să mă tot ridic de fiecare dată când bateţi în geam să vă deschid!
19 zic »
