Eu (sau Rareş): Bă, m-am apucat de un articol nou, vrei să îţi trimit începutul?
….
Eu (sau Rareş): Spune, frate, vrei sau nu?
Rareş (sau eu): Şi să bănuiesc eu restul sau cum?
Eu (sau Rareş): Bă, m-am apucat de un articol nou, vrei să îţi trimit începutul?
….
Eu (sau Rareş): Spune, frate, vrei sau nu?
Rareş (sau eu): Şi să bănuiesc eu restul sau cum?
… răspunsul e “nu”.
_______
Later, pe mess:
Ana96: deci orice as intreba azi, raspunsul e NU
Ana96: loollll
remus: …
remus: nu
Pe o gară, într-o bancă… Scuze!
deci:
Pe o bancă, într-o gară, aşteptând să vină personalul de “ş-un sfert” (Ciulniţa – Feteşti – Baia Mare – Montreal, cu peron pe partea stângă) o un el şi-un şi-o ea stau. În aer pute a iubire (“love is in the air”). Lui îi pute mai puţin, ei îi pute totul…
Ea: De ce nu eşti tu ca la-nceput?
el: … desigur!
Ea: Ai chef de miştouri? La început mă făceai să mă simt ca o regină, să simt că în fiecare zi e ziua mea! Acuma cred că nici nu mai ştii când e ziua mea cu adevărat…
el: Ah, mă scoţi din minţi cu astea…
Ea: Şi cadou? Numa’ rahaturi luate de la colţ.
el: Aş putea…
Ea: Ce?
el: … de ziua ta…
Ea: Aşa… spune odată!
el: Să-ţi fut una peste ceafă!
Ea rămâne bouche bé (ca proasta), el cade pe gânduri şi liniştea se aşterne din nou, preţ de vreo jumătate de minut. Încet, încet lui i se luminează ochii de bucuria unui gând ascuns… Şi adaugă molcom:
- De fapt, mă gândesc să te sărbătoresc zilnic…
Ştefan o să fie tată. Adunând asta la faptul că e inginer mi se pare că Ştefan e greu de egalat. Mai ales dacă nu eşti inginer.
Dar nu despre asta am vrut să vă vorbesc… ci despre minunatul moment din viaţa unui mascul când află că va avea (încă) un urmaş (care să-i mănânce zilele şi economiile). Despre cât de mişto e să spui asta prietenilor, părinţilor… lumii întregi! În legătură cu asta aş fi vrut să cer sfatul unor bărbaţi mai experimentaţi, care au mai trecut prin asemenea fericite momente.
Şi anume: cum ar fi cel mai bine să îşi anunţe soţia că va fi tată?