
E bine să ai prieteni. Uneori poți merge cu ei când îți cumperi ceva. Îți dau o părere, cum îți vine, cu ce se asortează. De exemplu, un costum.
- Mergi cu mine în seara asta să îmi iau costumul de la croitor?
- Sigur! Pe la cât?
- Pe la 9 au zis că e gata.
- Sper să îți mai vină bine că ai slăbit rău de la ultima probă. Poate mai abandonezi cura asta…
- (zâmbind) Nu mă las… ori slăbesc, ori mor…
- … oricum… și dacă mori îți trebuie costum.
E bine să ai prieteni.
Stimați contribuabili, iubiți comeseni, dragi pacienți, băi români,![]()
În primul rând, un cald, monoton și forțat “La mulți ani!” tuturor Andreelor și Andreilor care-și sărbătoresc astăzi ziua de nume. Atât în țară, cât și peste hotare; atât în viața personală, cât și pe tărâm profesional. Să nu-i uităm în aceste clipe de comuniune și grație pe cei ce poartă (uneori cu stânjeneală) apelativele Andreas, Andre, Andu, Andi, Anda Andra, Andrada, Abramburica…
În al doilea rând, cu ocazia zilei naționale a tuturor românilor aș dori să vă reamintesc (și să vestesc acelora dintre dumneavoastră care nu au aflat) că și la Administrațiile Financiare de pe tot cuprinsul patriei lucrează cu spor tot români. Români verzi și mândri care nu se dau înapoi să te execute la contuleț dacă ai greșit față de tărâmul natal și impozitele sale. Dar motivul pentru care dorim să-i felicităm este că nu se dau înapoi să-ți bage mâna în cont (cu spor), să-ți aresteze bănuții (fără ca măcar să te anunțe) și atunci când ți-ai plătit impozitele, datoriile, creanțele, penalitățile, zeciuiala și fumăritul dar ei nu se deranjează să verifice. Sau bagă din pix firme și persoane la nemereală. Așa încât te poți trezi ca un mare domn (mică doamnă/domnișoară/duduie) că te faci de cacao cu lapte când încerci să izbești ospătarul cu cardul și el îți întoarce o privire luminoasă în timp ce poartă rânjetul tip “fonduri insuficiente”.
Cu adevărat de luna sărbătorilor este senzația de catifelare pe care o ai când, după ce ai dovedit că nu ești dator, că ți-au furat banii și abia apoi primești vreo somație rătăcită pe drum, că sunt niște capete goale care amestecă și pierd hârtii… după toate astea afli că oricum nu îți mai primești banii înapoi. De ce? Simplu: “oricum o să mai aveți matale impozite de plătit cândva și vă reducem noi atuncea”!!!
Între timp poți muri de foame. Sau de cap. Drept pentru care vă facem cadou acest frumos tricou, semn al iubirii ce v-o purtăm. În spate.
![]()
Magazin de pantofi. Mulți, frumoși, de piele. Pe rafturi multe. De tablă.
Pe unul din rafturile de tablă, printre pantofi (de piele), o borsetă. Tot de piele. Una singură. O iau delicat de pe raft, mă întorc către vânzătoare și, cu un zâmbet (de miere) pe buze, o întreb:
- Aveți la modelul ăsta și măsura 41?
Privire goală. De lemn.