Unul din motivele pentru care cândva o voi lua razna, făcându-mi veacul în zone intens circulate și explicând trecătorilor că sunt iradiat de agenți iudeo-masonici, având ca unic articol de îmbrăcăminte un vechi fular ce nu va reuși să-mi ascundă nuditatea (uriașă chiar și atunci), este insistența cu care diverși cretinoizi abuzează de peste.
Adică (și nu-s inventate): Peste 40 de case de marcat. Peste 1.320 unități bancare. Peste 30.200 de clienți.
Ne e cam lene să numărăm până la capăt? Nu stau locului ale dracului case de marcat neastâmpărate și tot timpul ne încurcă la numărătoare? În timp s-au obținut rezultate diferite și nu dorim să apară conflicte între colegi pe tema asta? Ne e teamă că vine recensământul și, dacă nu iese fix numărul de unități bancare, ni le impută pe cele lipsă? Sau s-ar simți prost cei 200 de clienți care în definitiv n-au greșit cu nimic, dacă am vorbi doar de peste 30.000 de clienți?
Pentru că m-a mâncat în cur azi-noapte și, în loc să scarpin locul, am folosit deștu’ pentru a apăsa pe telecomandă, am dat peste un fascinant dialog în emisiunea Căminul de 5 stele (Prima TV). Realizatoarea, extrăgând chirurgical diverse exponate din colecția personală de imbecilități și truisme, conversa pe canapea cu tânăra don’șoară designer (care e ea designer), rival de soi la categoria imbecilități și truisme. Și când să-mi urmez zappingul nocturn, hop necazu’! S-o fi văzut și auzit pe don’șoara designer cum ne-a spus ea că materialele folosite sunt minunate, unul din motivele pentru care sunt ele minunate fiind faptul că sunt disponibile în multe culori. De pildă, ceramica din spatele ei este disponibilă în peste 5 culori.
Nu pot decât să-mi doresc să-și bage ceramica respectivă în peste o gaură. Folosind toate cele peste 5 culori. Iar vouă vă doresc peste o zi bună.
