A fost odată ca niciodată un hotel. Şi hotelul avea o recepţie în care lucrau doi recepţioneri dintre care unul (să-l numim Costel) aflat în greaua şi evidenta perioadă a luptei cu pubertatea: ten acneic, bâlbâială cronică, roşeaţă bruscă şi intensă la orice prezenţă feminină aflată la mai puţin de şapte metri. Costel e începător în meseria de recepţioner de noapte şi, crescut până de curând de mamă şi bunică, descoperă cu uimire noi şi noi situaţii despre care doar citise: cum se primeşte o atenţie dacă clientul e mulţumit, cum se şicanează clientul care e enervant fără să ţi se poată reproşa ceva, cum se trage chiulul, cum se comandă “fetiţe” pentru clienţi, cât de nonşalante îşi fac acestea meseria… tot ce înseamnă schimbul trei într-un hotel de patru stele.
E una din lungile nopţi în care Costel şi colegul lui Adi (mult mai versat şi trăit “după blocuri”) fac conversaţie cu inevitabilul client semibeat, dornic să binecuvânteze pe toţi cei din jur cu experienţa lui de viaţă şi pertinentele sale păreri despre orice. După vreo oră consideră că e suficient de amic cu cei doi aşa încât trece la ceea ce îl interesa din momentul checkin-ului: cum ar putea chema o domnişoară dezinhibată în cameră? Evident, pentru un masaj şi o discuţie pe tema fondurilor europene!
Ca urmare, clientul e trimis în cameră, Adi pune mâna pe telefon şi ia legătura cu sponsorul zonei şi în 20 de minute se prezintă la Recepţie cea solicitată, mereu nevinovată, mereu studentă la Spiru Haret (drept sau marketing), ajunsă în ghearele firmelor de escortă pentru că (al dracu’ ghinion!) tocmai i-au fost furaţi banii din bursă şi îi e jenă să mai ceară de acasă. Costel ascultă odiseea cu inima strânsă în timp ce îi copiază datele din buletin, înainte de a o trimite în camera solicitantului. Ocazie cu care observă că “studenta” are numai 17 ani!
Fata urcă în cameră, Costel rămâne pe gânduri o vreme, după care, cu ochi umezi şi glas tremurând, şopteşte către coleg:
- Măi Adi, fata asta avea doar şaptişpe ani!…
- Ce să faci, frate, asta-i viaţa… răspunde celălalt destul de plictisit de continua avalanşă de uimiri ale puberului şi ochelaristului său coleg.
- Da, măi Adi, dar totuşi atât de tânără…
- Şi care e problema ta? se răţoieşte Adrianul fiind sigur că urmează să audă o prelegere plictisitoare despre adolescenţă şi candoarea ei, drepturile femeii, mersul la vot, extinţia urşilor panda etc, etc, etc.
- Păi ţi se pare corect?
- Asta e, aşa e viaţa… Şi, pân’ la urmă, ce nu e corect?
- Păi gândeşte-te şi tu: ea are şaptişpe – eu douăşunu, eu mă chinui cîte două luni să scot o fată la film şi ea deja a făcut mai mult sex decât o să fac eu toată viaţa…
- ….?!?!… eşti complet idiot!… icneşte Adi
5 zic »