ultima emisiune

… de mână.

Păi, ca să zic aşa, se dau următoarele:
- una bucată concert,
- nenumărate toaletele, puse civilizat într-un ţarc, în număr mai mult decât suficient: vreo 15 pisoare şi circa 25 de cabine – ca să le enumer doar pe cele pentru masculi,
- spirit mioritic, după gust (cât cuprinde).

Ce obţinem? Cel puţin un nene care ţine să-şi manifeste independenţa urinară… fix lângă toalete!

Sau poate că:
- era claustrofob;
- e adeptul unui nou sport extrem (urinatul outdoor) căruia îi face publicitate în speranţa că va deveni disciplină olimpică;
- la el în comună cine nu face sub cerul liber e bănuit că are ceva de ascuns;
- e prea beat şi grăbit ca să nimerească ieşirea aşa că a decis să dizolve gardul;
- omul e chiar “anarhistul din cutia TV” care, după ce a decis că e o ţară de căcat si nu are rost să votezi, să respecţi legislaţia rutieră, bunul simţ, legea gravitaţiei etc… ei bine, după ce toate aceste bariere au căzut, e cazul să doborâm şi ultima redută a decadentelor moravuri burgheze: pişatul pe furiş, la adăpost de gura presei, în dispreţul total al libertăţilor cetăţeanului;
- el de fapt se masturba şi, plin de spirit civic, a decis că nu avea rost să ţină toaleta ocupată dacă tot nu avea nevoie de “coverage”;
- este vorba de un turist bulgar: după ce i-a auzit pe românii din jur că se duc “să dea un telefon” şi i-a văzut luând-o spre budă, a ajuns la concluzia că dacă telefoanele publice put în halul ăla toaletele probabil sunt de coşmar, aşa că mai bine irigă pârleazul;
- …

4 zic »

Rafael e din Barcelona. Mă rog, era… că acum e din Romania, de peste zece ani, căsătorit cu o româncă şi vorbind româneşte mult mai bine decât mulţi băştinaşi. De la el am aflat că în spaniolă nu există sunetul “b”, orice b se pronunţă ca un v. Ca să fie mai explicit mi-a spus că, dacă ar vedea o veveriţă, un spaniol adevărati-ar spune beberiţă.

Acum o vreme urma să primească vizita unui prieten, spaniol ca şi el (nimeni nu-i perfect), dornic să vadă ţara despre care i se povestiseră numai minunăţii dar despre care vedea la televizor numai ciudăţenii. Ca urmare, înainte să vină omul, Rafael (care atunci locuia în Iaşi) l-a umplut de explicaţii telefonice (evident, în spaniolă): ce autobuz să ia de la aeroport până în oraş, ce tramvai să ia până la gară, cum arată Gara de Nord ca să ştie că trebuie să coboare  şi (pentru cazul în care totuşi nu se descurcă) i-a dictat cum să spună vatmanului “GAAAARAAAA DEL NOR” ca să îl dea ăla jos. I-a repetat: “întreabă vatmanul (pregunta el vatman), orice tramvai are unul”.

Evident, omul a ratat staţia de coborâre, a ratat Gara de Nord, trenul de Iaşi, a ratat totul… a stat cu ochii beliţi non-stop să-l vadă pe Batman!

2 zic »

“A plecat Maicăl şi nu se mai întoarceeee…” Cam aşa se jeluia o fetiţă prin ‘92 şi se vede că a fost un fel de Mama Omida. Chiar nu prea mai sunt şanse să se mai întoarcă. Asta dacă nu cumva super-mega-extra-starul e de fapt viu şi nevătămat în Cuba unde râde de noi şi bea cocktailuri cu Elvis şi familia ceauşescu (cu c mic). Dar nu despre asta am vrut să zic vreo două.

Dacă aţi fost inspiraţi şi aţi urmărit la Realitatea TV ştirile despre dispariţia sa, tare bine v-aţi mai fi distrat. Cel puţin o jumătate de zi a rulat un “reportaj” despre urmaşii lui Michael. Unde am putut observa cu reală plăcere o ditamai burtiera (banda aia din partea de jos a ecranului) pe care se lăfăia explicaţia cum că moştenitorii ar fi trei, pe numele lor Paris, Prince şi Blanket.

Acuma nu am pretenţia ca ăla care a făcut “ştirea” (un montaj obosit) să fie un mare fan. Nici pretenţia să fi ascultat/citit cu atenţie ştirea pe care a furat-o ca un măgar de pe CNN, fără să mai bage o documentare. Nu am nici măcar nesimţirea să susţin că trebuia să fi stat şi el cinci minute pe Gugăl înainte sa lipească cele cinci poze în care a constat marele reportaj/ştire/breaknews/etc. Sau să ştie un pic de engleză (dacă ştia cât Iliescu era suficient!) şi să înţeleagă că blanket înseamnă pătură. Şi să i se pară ciudat. Şi să intre pe net unde ar fi aflat că pe copil îl cheamă altfel. Prince II, parcă. Sau Prince of Persia, Lawrence – Prince of Arabia, Prins de Mână, nu contează. Şi că i se spune Păturică de când isteţul de tac-su l-a scos peste fereastra hotelului, cu pătura pe cap, ca să-l arate admiratorilor care blocaseră strada.

Nu, nu am niciuna dintre aceste pretenţii. Aş vrea doar ca profesionistu’ lu’ peşte prăjit să se fi făcut tinichigiu auto, că tot zicea Băsescu că ar fi necesari. Dacă nu se poate, atunci vreau să văd numai ştiri despre Prostănac, Ilici, Ţapu’, Băselu, Guzganul Rozaliu, Piron Pitrea şi aşa mai departe… Că ne documentăm noi pe urmă să vedem despre cine e vorba!

Concluzia (pretenţioasă)?… Dispariţia unui personaj inspirat te întristează, prezenţa unui idiot te scoate din minţi!

7 zic »

Rareş şi Adrian lucrează. Prietenul Alex lucrează şi el cu ei. Dar la Departamentul de Relaţii cu Clienţii. Adrian şi Rareş îl anunţă pe Alex că trebuie să ia legătura cu un client nou. Aşa că îi dau numărul de telefon al clientului şi persoana de contact: domnul Bursuc. Alex sună. Telefonul era de la Grădina Zoologică.

cine zice, ăla e primu

Zilele trecute o prietenă imi povestea că a întrebat-o un coleg (inginer) cum se scrie “îl” (ex: îmi vine să îl strâng de gât pe analfabet).
M-am hlizit dar nu mi s-a părut nimic special. Adică am crezut că e vorba de deja monotona luptă dintre “îl” şi “î-l”… care nu mai mişcă pe nimeni. Greşit! Omul dorea să ştie dacă nu cumva e corect “âl” !

Amica (licenţiată în filologie, parcă) nu ştia ce să îi spună. I-am sugerat să îi explice că e ca în cazul lui “sunt” (fost “sînt”): forma veche era “îl” dar, după noile reguli academice, corect este “ul”.

9 zic »