Ultimele comentarii:
   •••   Zice Cata de „Citiți? Să fiți sănătoși!”: @rareș: Strictul necesar nu ți-e suficient. Acu' v[...]    •••   Zice remus de „Nu vă lăsaţi fetelor! (de opt ale lui Marte)”: @Ana: Asta e întrebare de găin.[...]    •••   Zice remus de „Prafu' să se-aleagă”: Anaaa! Vrei să ne jucăm de-a Ana lui Manole?[...]    •••   Zice Ana de „Prafu' să se-aleagă”: :D Avem de a face cu un element predicativ suplime[...]    •••   Zice Ana de „Nu vă lăsaţi fetelor! (de opt ale lui Marte)”: Daca era "vulp"? :D (stiu, stiiiiiiiiu, epicen...)[...]
02.02.2010

Cum să fii mutu’ fără (profesor)

În care remus bagă de seamă că s-au făcut şi lucruri bune:

Dragi ascultători, iubiţi privitori, stimaţi pacienţi,

În ultimele zile am fost pur şi simplu (eefeeectiv!) asaltaţi de mesajele dumneavoastră având un singur subiect. Am primit tone de mailuri, hectolitri de scrisori, kilometri de apeluri telefonice. Au fost aprinse focuri pe dealuri şi tulnice au uguit pe văi. Ce frământă naţiunea? Cazul Mutu, evidement!

După ce acu’ vreo câţiva anişori a tras pe nărişoară şi a fost mirosit (nu m-am putut abţine), iacătă (Cătă?) belea: juvaeru’ fotbalistic al Carpaţilor (Hai România! Hai tricolori!) a aspirat iar (prin înghiţire de data asta) oarece substanţă interzisă! Că e fabulos de pro naiv – nu se mai îndoieşte nimeni. Nelămurirea e: ce riscă cineva care e atât de dobi ghinionist încât să scape o dată şi să o comită iar?

E simplu, riscă să fie expus într-un muzeu.

29.01.2010

Băi

În care rareş este atât de amabil:

Lăsați deoparte orice tâmpenie cu care vă ocupați și dați un click aici.

26.01.2010

Dacă vă-ncălzește cu ceva

În care rareş glăsuieşte despre:

Merg la serviciu pe bicicletă. Nu acum, că e frig. Merg cu țoacla destul de des și mai ales atunci când nu merg cu mașina, singur, punând o tonă în mișcare pentru a transporta 70 de kile și ceva, pompând diafan gaze în plămânii voștri coșcoviți. Când merg cu bicicleta nu mă gândesc la București și nici măcar la Bucurenci. Când merg cu mașina, la fel. E mișto.

Știu un arici dobrogean, ba chiar și un șarpe bulgar care mi-ar mulțumi pentru atenție, deși nu prezintă știrile. Mi-ar mulțumi pentru că am belit ochii la șosea, mai întâi discret, apoi direct proporțional cu inerția unei frâne violente. Totuși, chiar dacă bag în gașca asta gândăcei, furnici și alte creaturi recunoscătoare, sunt convins că balenele nesalvate în paragraful anterior îmi vor bate obrazul.

Degeaba te piși sub duș, vor spune ele mustrătoare, dacă faci asta la lumina becului edisonian. Plus că, în loc să înțelegi că e un semn faptul că la megaimaj nu se mai vând decât becuri eco (logice, nomice, mă rog, de-alea chioare), tu te-apuci să cauți ororile incandescente pe la magazine dubioase de cartier. Păi să nu mi te încălzească global nen’tu Captain Planet pe falus, ca pe Sandy Belle? Ba cum nu.

Cel mai bine cu eco merge niște bio.  Aici măcar e clar că undeva, cumva, ceva a trecut din stadiul de putred la cel de realmente futut. Nu știu ce. Dar e al dracului de haios să vezi că, pe ambalajele produselor, brand-ul devine tot mai mic ca să facă loc pentru a anunța cât mai colorat ce nu conține produsul. Conservanți, coloranți, parabeni, gluteni, zahăr adăugat, radicali liberi, grăsimi saturate, aditivi și ce mai vrei. Pardon, ce nu mai vrei.

Fără e de viitor. Fără nicotină. Fără politică. Fără profesor. Fără comision. Fără avans. Și, să nu uităm, fără s-o atingi.

AAAAA, gata, știu: Intră pe ultimaemisiune.ro. Blogul fără posturi.

25.01.2010

Ziua Uimirii

În care remus alege calitatea:

space

24.01.2010

Capra cu un ied

În care remus o abureşte la modu' că:

A venit timpul să fac ceva cu viaţa mea. Să renunţ la un trai la întâmplare, o existenţă searbădă şi lipsită de idealuri semnificative!

Aşa că mi-am pus alarmă. Ocazie cu care m-am căptuşit cu un ţel: să nu declanşez alarma. Ceea ce evident că nu mi-a reuşit. Dar şi aici am facut lucrurile en fanfare. Un om obişnuit o declanşează, un ales al sorţii (recte io) o declanşează şi nu se prinde. Aşa încât alesul (tot eu) se trezeşte la uşă cu huidumele de la firma de securitate (cărora nu le dă drumul în casă până nu se asigură pe vizor că au uniforma corespunzătoare).

Uiduma şefă (h-ul e mut) mă anunţă că am incendiu. Eu zic că nu şi caut discret camera ascunsă. El îmi zâmbeşte precum unui tataie care nu aude cum îl calcă basculanta şi îmi spune că nu se poate, alarma a anunţat la dispecerat că “ard în flăcări”. Mă mai uit odată pe hol şi îl invit înăuntru să-l stingă (pe el, pe incendiu). Omul se convinge că nu-s atât de tâmpit încât să ard fără să-mi dau seama, ci doar atât de tâmpit încât să nu-mi dau seama că declanşez alarma.

Zâmbeşte cu înţelegere (probabil că nu-s nici măcar primul elefant pe ziua asta) şi se apucă să completeze procesul verbal al intervenţiei în timp ce eu îl înveselesc punând întrebari pe care probabil le-a mai auzit “decât” de 2135465431 ori (şi ce faci dacă în timp ce scrii sună alarma la altu’? da’ dacă nu răspundeam la uşă ce făceai? care e prefixul de ţară al Ugandei? etc).

Termină de scris, mă salută şi pleacă strângându-mi mâna în timp ce are în ochi privirea mamei ce realizează că pruncul îi e autist. Mândru de ispravă, pun mâna pe telefon şi dau veştile bune:

- Ho, ho, ho… am declanşat alarma!
- Cum naiba?
- Nu ştiu! Au venit ăia de la firma de pază şi au completat proces verbal (deci există mărturie scrisă că-s tâmpit).
- Bravo!
- Mda… Oricum, ai un sentiment de siguranţă (încep să îmi iau avânt) când vezi ditamai monstrul în uniformă la uşă. Dacă se întâmpla ceva? Putea să fie pe bune!
- Acum ai şi poces verbal, eşti tare…
- Iniţial nu înţelegeam ce spune, mă gândeam că e o păcăleală.
- Hai, fii serios!
- Pe bune! Acum realizez că le-am dat drumul în casă fără să le cer nici un act, doar pentru că aveau uniformele corecte! Fuck, cineva rău intenţionat te poate păcăli în felul ăsta şi tu îl laşi să-ţi intre în casă!

După o mică pauză, de la celălalt capăt sentinţa soseşte, rostită molcom:
- Oricum, te alegeai cu procesul verbal al păcălelii…

 « 1 2 3 4 5 6 7 8 ... 35 36 37 »