Sâmbătă noapte, 12.30; după ora veche, de iarnă. Unu jumate, după asta nouă. Zona Marriott (o spun ca să fac reclamă). Pustiu, nici dracu’ pe stradă, deşi cred că noaptea în care “ora de vară împlineşte 30 de primăveri” ar fi meritat sărbătorită cumva.
Dar iată şi ceva animaţie: pe un trotuar lat de vreo cinşpe metri, fără maşini parcate la bordură, lipită de vitrina unei bănci, o maşină! Sper pentru câteva secunde că sunt martorul unui jaf: mamă, o să rup pe blog. Aşa că fac ceea ce ar face orice om normal la cap într-o astfel de situaţie: mă apropii ca un cretin să văd mai bine…
Şi văd! Maşina e parcată de fapt în dreptul bancomatului. Unui bou de vreo 25 de ani i-a fost atât de lene să meargă zece metri pe jos, încât a urcat maşinoiul (plin cu pupeze şi papiţoi ca el) pe trotuar şi pe scuarul betonat din faţa băncii… probabil că i-a fost frică să nu fie jefuit de cele 500 de mii pe care le-a scos. Prudenţa înainte de toate! Sau poate e un extreme biker care, în lipsa bicicletei iubite, nu se poate abţine să sară în continuare borduri, scări de bloc etc cu ceea ce are la îndemână: jeepuri, cărucioare de butelii, şarete, tramvaie, trenuleţe de jucărie, soldăţei de plumb.
Iese de la bancomat, ocoleşte botul maşinii şi se urcă, după ce îmi aruncă o privire plină de superioritate. Moment în care mă umflă un hohot de râs: e atât de isteţ încât să parcheze aproape peste bancomat dar sunt sigur că într-o bună zi, unul la fel de rinocer ca el o să îi spună: “băi vită, parchează invers, că doar laşi geamul jos şi gata: ai scos banii!” 
)
O fi de la ora de vară… Felicitaţi-l în trafic pe gipanul negru B-41 (parcă)-AAS!
Update
Astăzi, acelaşi trotuar. Un alt monstru parcat la fel, ca să încurce şi ieşirea din parcarea de lângă, cu ajutorul unui răpănos break alb, parcat şi el în populara manieră numită “la futu-i mă-sa”.
Neavând de lucru (şi nici cum să ies din parcare) intru în banca respectivă cu intenţia de a-l ruga (după ce îi crăp capul) pe unul din cei doi să îmi facă loc.
[ Încerc să nu mă gândesc că de cel puţin cinci ori pe lună un zimbru grăbit blochează evidenta intrare/ieşire în/din parcarea cu pricina până ne strângem 3-4 isterici ce vor să iasă şi i-o mutăm. Cea mai tare a fost o tanti care a stat la 3 metri de maşina cu care ne blocase, uitându-se la noi, fără să se dea pe faţă până cand i-am declanşat alarma cu un şut în cauciucuri. Moment în care a început să urle şi a anunţat că nu eliberează locul pentru că i-a fost prejudiciată rabla!!! Aşa că abţine-te să-i fuţi una, dă-i şi sună la poliţie etc ]
Revin la poveste… de pe unul din scaune sare un nene cu aspect de focă intelectuală (mic, gras până la sufocare, ochelari cu ramă scumpă, eterna haină de piele neagră, până sub buci) şi mă calmez, în mod sigur omu’ mă va elibera după ce îi explic…presupunând că nu şi-a dat seama că a urcat două trotuare.
Şi îi explic. Şi omul nu înţelege. ‘ce că am loc. Aşa că îi spun că mai e un infect ca el care a parcat lângă şi, ca urmare, nu e loc! Şi omul tot nu înţelege: “e loc, măi frate!” După care se uită cu milă la mine şi mă izbeşte în moalele capului cu următoarele: “vrei să ţi-o scot eu?” !!!
În adâncul meu, răvăşit de spume şi draci, recunosc că aş vrea să mi-o scoată şi să se sufoce cu ea dar nu sunt sigur că ne gândim la acelaşi lucru, aşa că mă abţin să i-o spun. Din răutate, desigur!
În schimb îl invit (printre dinţi) afară să vadă cu proprii ochi exorbitaţi prin osânză. Deranjat evident de prostul de mine, o ia către ieşire, cât mai încet, ca să înţeleg că am agasat pe cineva important. Decide să facă asta fix la uşa rotativă, încetinind brusc ritmul deplasării. Ocazie cu care involuntar îl agăţ cu uşa şi îl izbesc de toc!… totul arată ca în materialele alea odioase cu vânători de foci.
Mă umflă un râs dement, s-a dus dracu toată furia, îmi cer scuze printre lacrimi şi îl asigur că nu am vrut… Prea puţin credibil, simt din privirea lui năucă. Mi-e milă de el, arată atât de mic acum… deşi nu pot să nu mă gândesc pentru o clipă că e tatăl spiritual al reuşitului care a parcat acu’ trei seri direct la bancomat… fast banking, tată!
PS: Pupici fetelor de la bancă! După cum spuneam şi mai sus, intru la ele în mod frecvent dar nu le-am salutat până acum.
