Ultimele comentarii:
   •••   Zice remus de „Să mori rănit din dragoste de somn”: ce mi se pare genial este numarul celor care au da[...]    •••   Zice Desene pentru copii de „Forex pân' la moarte!”: Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.[...]    •••   Zice wpdl porno goea de „Adevărul despre situația politică din România - revelația finlandeză”: Adevarul despre situatia politica din romania reve[...]    •••   Zice remus de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci... știi ce ai de făcut.[...]    •••   Zice rox de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci eu mi-s din Pascani[...]
01.04.2009

Ora de var(z)ă / Scoate-mi-o tu!

În care remus se mai ascunde după deget:

Sâmbătă noapte, 12.30; după ora veche, de iarnă. Unu jumate, după asta nouă. Zona Marriott (o spun ca să fac reclamă). Pustiu, nici dracu’ pe stradă, deşi cred că noaptea în care “ora de vară împlineşte 30 de primăveri” ar fi meritat sărbătorită cumva.

Dar iată şi ceva animaţie: pe un trotuar lat de vreo cinşpe metri, fără maşini parcate la bordură, lipită de vitrina unei bănci, o maşină! Sper pentru câteva secunde că sunt martorul unui jaf: mamă, o să rup pe blog. Aşa că fac ceea ce ar face orice om normal la cap într-o astfel de situaţie: mă apropii ca un cretin să văd mai bine…

Şi văd! Maşina e parcată de fapt în dreptul bancomatului. Unui bou de vreo 25 de ani i-a fost atât de lene să meargă zece metri pe jos, încât a urcat maşinoiul (plin cu pupeze şi papiţoi ca el) pe trotuar şi pe scuarul betonat din faţa băncii… probabil că i-a fost frică să nu fie jefuit de cele 500 de mii pe care le-a scos. Prudenţa înainte de toate! Sau poate e un extreme biker care, în lipsa bicicletei iubite, nu se poate abţine să sară în continuare borduri, scări de bloc etc cu ceea ce are la îndemână: jeepuri, cărucioare de butelii, şarete, tramvaie, trenuleţe de jucărie, soldăţei de plumb.

Iese de la bancomat, ocoleşte botul maşinii şi se urcă, după ce îmi aruncă o privire plină de superioritate. Moment în care mă umflă un hohot de râs: e atât de isteţ încât să parcheze aproape peste bancomat dar sunt sigur că într-o bună zi, unul la fel de rinocer ca el o să îi spună: “băi vită, parchează invers, că doar laşi geamul jos şi gata: ai scos banii!” :) )

O fi de la ora de vară… Felicitaţi-l în trafic pe gipanul negru B-41 (parcă)-AAS!

Update

Astăzi, acelaşi trotuar. Un alt monstru parcat la fel, ca să încurce şi ieşirea din parcarea de lângă, cu ajutorul unui răpănos break alb, parcat şi el în populara manieră numită “la futu-i mă-sa”.

Neavând de lucru (şi nici cum să ies din parcare) intru în banca respectivă cu intenţia de a-l ruga (după ce îi crăp capul) pe unul din cei doi să îmi facă loc.

gip

[ Încerc să nu mă gândesc că de cel puţin cinci ori pe lună un zimbru grăbit blochează evidenta intrare/ieşire în/din parcarea cu pricina până ne strângem 3-4 isterici ce vor să iasă şi i-o mutăm. Cea mai tare a fost o tanti care a stat la 3 metri de maşina cu care ne blocase, uitându-se la noi, fără să se dea pe faţă până cand i-am declanşat alarma cu un şut în cauciucuri. Moment în care a început să urle şi a anunţat că nu eliberează locul pentru că i-a fost prejudiciată rabla!!! Aşa că abţine-te să-i fuţi una, dă-i şi sună la poliţie etc ]

Revin la poveste… de pe unul din scaune sare un nene cu aspect de focă intelectuală (mic, gras până la sufocare, ochelari cu ramă scumpă, eterna haină de piele neagră, până sub buci) şi mă calmez, în mod sigur omu’ mă va elibera după ce îi explic…presupunând că nu şi-a dat seama că a urcat două trotuare.

Şi îi explic. Şi omul nu înţelege. ‘ce că am loc. Aşa că îi spun că mai e un infect ca el care a parcat lângă şi, ca urmare, nu e loc! Şi omul tot nu înţelege: “e loc, măi frate!” După care se uită cu milă la mine şi mă izbeşte în moalele capului cu următoarele: “vrei să ţi-o scot eu?” !!!

În adâncul meu, răvăşit de spume şi draci, recunosc că aş vrea să mi-o scoată şi să se sufoce cu ea dar nu sunt sigur că ne gândim la acelaşi lucru, aşa că mă abţin să i-o spun. Din răutate, desigur!
În schimb îl invit (printre dinţi) afară să vadă cu proprii ochi exorbitaţi prin osânză. Deranjat evident de prostul de mine, o ia către ieşire, cât mai încet, ca să înţeleg că am agasat pe cineva important. Decide să facă asta fix la uşa rotativă, încetinind brusc ritmul deplasării. Ocazie cu care involuntar îl agăţ cu uşa şi îl izbesc de toc!… totul arată ca în materialele alea odioase cu vânători de foci.

Mă umflă un râs dement, s-a dus dracu toată furia, îmi cer scuze printre lacrimi şi îl asigur că nu am vrut… Prea puţin credibil, simt din privirea lui năucă. Mi-e milă de el, arată atât de mic acum… deşi nu pot să nu mă gândesc pentru o clipă că e tatăl spiritual al reuşitului care a parcat acu’ trei seri direct la bancomat… fast banking, tată!

PS: Pupici fetelor de la bancă! După cum spuneam şi mai sus, intru la ele în mod frecvent dar nu le-am salutat până acum.

31.03.2009

Nu tu, mie

În care rareş se mai ascunde după deget:

Izvor de înţelepciune, ultimaemisiune se află din nou în situaţia de a răspunde cu succes provocării lansate de un căutător (pe gugle) al adevărului, dornic să facă o figură frumoasă. Aşadar, natura se trezeşte la viaţă, câinii se fut în draci, sms-urile cu urări pascale sunt în pregătire, iar omu’ nostru încearcă să găsească formula recunoştinţei postcoitale: cum să mulţumeşti la cineva pentru o partidă de sex.

De data asta, întrebarea conţine răspunsul: învăţând să foloseşti corect limba.

31.03.2009

Veşnicia s-a născut la câmp

În care rareş zguduie sconcsu':

Aspiranţilor la aspiraţionala lume a publicităţii, aleşilor dintr-însa, iubitorilor de frumos şi tuturor celor care poartă acest nume, le dedic astăzi această imagine surprinsă (şi totodată surprinzătoare) în Câmpulung Moldovenesc.

enoi

28.03.2009

Generaţia blândă

În care rareş trage niscaiva iodlere:

Vineri seară, momentul magic în care berile se pârguiesc. Aştept cu nostalgie proletară autobuzul, răcind global planeta şi punând umărul la salvarea balenelor şi a cocoşilor de munte. Apar două fătuci, cu rolele în mână. Şi cu bujori în obrăjori, sunt tentat să completez, dar aştept ora de vară ca să văd detalii de-astea.

Tocmai aflu că ora de vară împlineşte 30 de primăveri. Să ne trăieşti, băi, oră de vară! Că tot s-a dus pe falus firul epic, Realitatea zice că la trecerea la ora de vară (la mulţi ani) avem nevoie de un psiholog, ca în fiecare an. Psihologul invitat zice că se exagerează. Cred că n-are chef să regleze ceasurile clienţilor. Care oricum vor întârzia la consult, din cauza ceasurilor nereglate şi pentru că sunt căcaţi pe ei de anxietate. Ovina-anchor (e bărbat, dar mă feresc să zic de berbec că iar se lasă cu lână) de la ştiri concluzionează că deci la noapte dormim o oră mai puţin.

Una dintre fătucile reatebiste-wannabe e însoţită de un rocker. Rockerul are cioc, plete şi cam jumătate plus unu din vârsta orei de vară. Şi soarbe cu poftă dintr-o cutie de tedi-are-pentru-tine-fructe-morcovi-vitamine.

Daţi-mi dracului un psiholog!

24.03.2009

Dă-i cu pişu pân’ la ziuă!

În care remus culege nemeritat laurii:

Pentru iubitorii de frumos, cei care au remarcat cu plăcere spotul la medicamentul “Urinal”, pentru ei sunt aceste rânduri…

Pe scurt, pentru ignoranţii care o freacă în loc să citească o carte bună sau să urmărească acest spot de excepţie (mai de grabă un scurt-metraj de geniu), iată cam ce se intâmplă:

Două tanti vorbesc cu ochii iluminaţi de plăcere despre cum e când te ustură la pişu, cam care e binefacerea unei astfel de afecţiuni şi cum devine ea o bucurie dacă foloseşti medicamentul corect. Mai că le invidiezi, ai sta şi tu cu izmenele în vine, în picioarele goale, pe gresia udă doar ca să bagi în tine o doză din acest medicament – inspirat intitulat Urinal.

Colac peste pupăză (deşi nu prea e frumos să vorbim despre pupăză în casa doamnei cu infecţie urinară) apare un nene care le întreabă care e motivul discuţiilor prelungite. Cu o voce pe care probabil a mai avut-o doar când i-a anunţat prima sarcina ea gîngureşte urmărită cu mândrie de partenera de “micţio-discuţii”:
- ‘ceam că pentru infecţii urinare Urinal e cel mai bun!
Şi, trosc!, sloganul: “Urinal: un secret ce-l poti impartasi”

Mi-nu-nat!

Credeam că totul se sfârşeşte aici, cel mult mă gândeam că poate ar fi fost bine să îi găsescă un titlu şi mai concludent; sunt sigur că pe la ţară găsim persoane care nu ştiu de termenul respectiv şi poate era mai clar dacă îi ziceau Pişulin sau ceva asemănător.

Mint, nu era asta totul… mă răscolea o oarecare invidie că femeile din viaţa mea (surori, mame şi iubite) nu au găsit în mine acel “The One” cu care, iarna la gura sobei, ochi în ochi, să discute şoptit până spre ziuă despre cum e cu pişu cu dinţii strânşi… precum alea cu nenea din spot, măi tată (Mi-am amintit, fraza lui era: Despre ce tot şuşotiţi voi acolo, fetelor?). N-a fost să fie, mi-am zis, probabil am ceva care le îndepărtează şi le face să creadă că nu se poate avea cu mine o discuţie serioasă şi tandră în acelaşi timp.

Zilele au trecut, începusem să uit şi durerea să se estompeze. Dar, cum mereu e loc de ceva nou şi bun, a apărut “Urinal Akut”. Am zis să nu dau atenţie ca să nu mă enervez. Era probabil ceva pentru fetele de la deszăpezire, sau pentru tinerele de viitor care, după o beţie crâncenă, aţipiseră dezbrăcate o noapte întreagă în vreun şanţ îngheţat sau pe vreo calotă glaciară… deci cu nevoi akute.

Naivul de mine! Când credeam că nu se poate mai mult, că imaginaţia a fost biciuită până la deces, iată ce văd azi în farmacie:

urinal-hot-drink

Da, fetelor, da! Urinal HOT DRINK!

Nu prea mai am ce să spun…

Cred că e cazul să ne aşteptăm în curând la noi şi noi sortimente de Urinal. Pe când Urinal cu bule, Urinal cu aromă de lămâie sau, de ce nu, Urinal la pet de plastic (5 litri)? Evident, însoţite şi de un slogan la fel de ademenitor ca produsul. Am şi o sugestie:

“Urinal: pe gustul tău!”

 « 1 2 3 ... 36 37 38 39 40 41 42 43 44 »