Ultimele comentarii:
   •••   Zice Bbcversus de „Minus cu minus dă varză”: Buna asa! Sunt sigur ca la adunare o sa le dea cu[...]    •••   Zice remus de „Să mori rănit din dragoste de somn”: ce mi se pare genial este numarul celor care au da[...]    •••   Zice Desene pentru copii de „Forex pân' la moarte!”: Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.[...]    •••   Zice wpdl porno goea de „Adevărul despre situația politică din România - revelația finlandeză”: Adevarul despre situatia politica din romania reve[...]    •••   Zice remus de „Tare ca piatra, iute ca săgeata!... prost ca noaptea”: deci... știi ce ai de făcut.[...]
02.03.2009

Eşti cumva fructomaniac?

În care rareş admonestează nurca:

Pe bune, eşti? Întreabă oamenii ăia, nu că mi-ar păsa. Aş vrea pe de altă parte să cunosc nişte fructomaniaci, fructofili, fructofagi, ba chiar fructologi. Uite ce mişto vine definiţia (citată aici parţial şi tendenţios) de pe wiki: un fruct este ovarul copt.

Remus e de vină. Pentru că ţopăie ca un Jimminy Cricket, bătându-mi inclusiv obrazul atunci când îi reuşesc salturile. Că n-am scris, că  sunt un porc invidios şi că să-i dau scrisorile înapoi. Strecurând altminteri, aparent din indolenţă şi asumată senilitate, doi Rebreni în lista de lecturi. Asta a fost însă o strategie mangaliţească, cum aveam să văd.  Ca să caut eu de ce tocmai Rebreanu are două locuri, să ajung la wiki şi să dau de asta: Din păcate, nu toţi fraţii sau surorile sale au supravieţuit până la majorat.

Cam asta-i mişcarea. Dacă o duci până la majorat (sau pân’ la toamnă, după alţi autori) e cam bine. Sigur, sunt şi situaţii triste în care asta nu se întâmplă şi atunci e păcat.

O seară frumoasă şi un sincer “La mulţi ani” tuturor celor care îşi sărbătoresc astăzi ziua de naştere!

28.02.2009

Citate din citite

În care remus culege nemeritat laurii:

Scurt şi la obect: nu sunt foarte inspirat! Zilele trecute m-a întrebat Mona dacă poate să îmi dea leapşa… Cum îmi stă mintea numai la porcării şi cum Mona e draguţă rău… am zis da.

Greeeşiiit!

Ea zicea de leapşa între bloguri; ceva complicat de care evident că nu mai auzisem până atunci. Normal, am spus că am conceptul la degetul mic aşa încât iar m-am fript: trebuie să scriu despre 11 cărţi care îmi stârnesc oarece amintiri… Las la o parte păcăleala şi încerc să savurez faptul că Mona, care mă cunoaşte destul de bine, poate totuşi crede că am citit peste zece cărţi la viaţa mea. Măgarul de Rareş o să sugereze că doar a vrut să paseze sarcina… eu sugerez că e un porc care mă invidiază pentru că mă cunoaşte blogării!

Ia să vedem… într-o ordine dezordonată:

“Cişmigiu & comp.” – Grigore Băjenaru
Mi-o citea mama când eram mic, pe la vreo patru-cinci ani… Mă distra copios şi a fost motivul principal pentru care am dat la Lazăr (liceul). Nu mi-e clar motivul pentru care cei de acolo m-au suportat patru ani! Ai mei se mândresc şi acum că am ales un liceu de elită, pentru că eram motivat şi ambiţios… eu doar speram să comit măgării măcar similare cu cele descrise în carte. Iartă-mă, mama, nu e adevărat… am minţit pentru audienţă! (în caz că îţi arată infectul ăla de Rareş ce am scris)

Hašek – “Aventurile soldatului Švejk”
Ce poate fi mai încântător pentru un flăcău de 11 ani decât să citească despre colonelul poreclit ”Bese-n cizme”, despre cum muştele s-au căcat pe portretul împăratului… numai lucruri pline de învăţăminte! Sunt sigur că mătuşa la care am descoperit cartea mi-ar fi interzis accesul la alfabetizare dacă s-ar fi prins ce m-a făcut atât de cuminte în cele trei zile în care am devorat cartea! Nici acum nu cred că Hasek nu a apucat să o termine, e doar o măgărie de marketing ca să ne ia banii când o să apară ultimul volum…

Drumeş – “Elevul Dima dintr-a şaptea”
Am citit-o pe vremea comuniştilor, nu era doar mişto ci şi interzisă. Am pus mâna pe ea de la un coleg semi-analfabet (ţigănos şi prăpădit)… nu mai ştiu cum îl chema. Am motive serioase să cred că, deşi era singura carte din casă, nu o citise nimeni din familie. Mint, mi-am adus aminte că s-a mai prezentat cu un  material scris: o “încântătoare” colecţie de povestiri despre viaţa lui Lenin. Regret că nu i-am dat în cap cu asta despre Lenin (v-am spus că era cam firav) şi că i-am înapoiat “Elevul…” Arăta interesant, era o ediţie scoasă probabil între cele doua războaie! Cum naiba îl chema, frate?… poate o mai are…

Jules Verne – toată colecţia aia cartonată
Eram mic…

Mircea Sântimbreanu – “Recreaţia mare”
Nu prea mai ţin minte nimic din ea. Doar că era mare, cu copertă galbenă şi ilustraţii de Iurie Darie, parcă… Şi, cel mai important, apărea un personaj numit Biju; m-a fascinat numele ăsta!…

Marin Preda – “Delirul”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Moromeţii”
A fost cam primul român care mi-a plăcut cu adevărat. Ca şi la “Švejk”, nu cred ca “Delirul” e neterminat… o să găsească ei pe undeva continuarea. “Cel mai iubit…” îl recitesc o dată la trei, patru ani… poate nu l-am înţeles.

Georgică Orwell – “1984″ (notă pt. Cip: nu e anul naşterii; lasă că îţi zic eu…mi-a explicat şi mie cineva)
L-am citit prima dată într-o ediţie scoasă la Chişinău. Combinaţia între atmosfera crâncenă a cărţii şi regionalismele moldo-sovietice e ceva rar, credeţi-mă! :) Au nişte cuvinte de înnebuneşti. O mai am, dacă vreţi să vă distraţi…

Rebreanu – “Ciuleandra” (Nu, nu o confund cu “Răscoala”)
Da, măi… mie mi-a plăcut asta! Deşi nu are nici o scenă similară cu… Nici măcar nu cred că ajunge la pagina o sută treizeci şi nu ştiu cât… parcă pe acolo e celebra fază cu Nadina. Ţin minte asta pentru că în timpul liceului, printr-a zecea, am fost în vizită cu clasa la o unitate militară, nu mai ştiu de ce… Oamenii, ca să se scape de uteciştii enervanţi care eram, ne-au băgat în biblioteca unităţii; unde toţi colegii mei mai citiţi s-au repezit ca ulii (sau ca Petre la Nadina) la exemplarele din romanul sus menţionat, direct la pagina osutătreizecişinuştiucât!
V-am spus, liceu de elită!

Rebreanu – “Adam şi Eva”
Cam patetic, da’ merge la ingineri. Decât Coelho… Când l-am citit (acu’ mulţi ani) m-a cam marcat.

Remarque – “Trei camarazi”, ”Obeliscul negru”
Autor pe care l-am descoperit după revoluţie. Pe  plajă nu mă puteam dezlipi de “Obeliscul negru”… Aproape am facut insolaţie. Pe urmă mi-am adus aminte de filmul după “Nimic nou pe frontul de vest”, văzut într-un jegos cinematograf de provincie, la finalul căruia m-a buşit plânsul . Nu ştiam că e şi carte… acuma bănuiesc că au scos şi jocul pentru computer.

Camil Petrescu – “Patul lui Procust”
Bine că am citit-o înainte să văd vomele de ecranizări făcute de fabuloasa cinematografie carpatină.

Minulescu – “Corigent la limba română”
Evident, pentru că nu era de vârsta mea. Am citit-o pe la vreo opt ani…

“Aventurile lui Habarnam” – nu mai ştiu de cine, un rus
Foarte mişto! Am citit-o în copilărie (împrumutată) şi am căutat-o până după ‘89, când s-a reeditat cu desenele originale, ceea ce o face la fel de mişto. Am savurat-o la fel ca în copilărie, ceea ce cred că spune destul de multe despre evoluţia mea peste ani: merită să urmezi un liceu de elită!

Au rezultat mai mult de unşpe. Mă rog, nu contează. Hai că poate nu sunt chiar aşa de prost…

salt

PS: Pentru că sunt senil şi nesimţit o rog pe Mona să îmi mai spună o dată cine este domnul care preia leapşa ratată atât de jalnic de subsemnatul.

27.02.2009

Curăţenie şi prospeţime de fiecare dată când tragi apa!

În care rareş își dorește ca sărbătorile de iarnă:

Treaba stă cam aşa (mă gândesc să zic asta de la început, ca să ştim cum stă treaba, de la început, poate mă repet, deşi nu cred): am văzut un anunţ. N-am poză cu el, dar am o poză de acum 3 ani cu altul, cred că ne putem descurca onorabil:

interzis

Ăsta de care spun eu era pe stâlp şi anunţa că Angajez distribuitori fluturaşi. Uite un act nobil, mai ales când ziua şi – nu-i aşa – luna femeii aproape că bat la uşă. Să plăteşti oameni ca să umple oraşul de fluturaşi, de fluturaşi drăgălaşi. Şi pe Vivaldi l-ar roade pizma. Ar trebui implicată şi primăria. Dacă prealungul cârnat s-a oploşit la Bucureşti, ar merge la fix şi un record entomologic. Lepidopteraşi pă peste tot, distribuiţi controlat şi demografic. Ah, şi acum vine mişto aşa: colorând coloşii gri de beton cu zvâcnetul de curcubeu al aripilor. După acest enunţ demn de o labă optimistă şi după laba optimistă, am căpătat mai multă încredere. Complet nejustificat, căci simt cum pândeşte un neghiob care se va repezi să zică hehe, ei se referă la fluturaşi de ăia de reclamă, flaiăre de-alea, ştii?

Nu, nu ştiu. Habar n-am. Pot totuşi să descopăr adevărul:

descopera-mi iepurele

De citit, citeşti tot pe afaceri minus iepuri punct ro.  Pornind, normal, de la De ce creşterea iepurilor? Pentru că suntem nişte ignoranţi care n-au priceput că  Apocalipsa Economică oferă cel mai potrivit moment din istorie pentru dezvoltarea unei afaceri cu animale. Şocul intervine în momentul în care se devoalează sinistrul adevăr: Creşterea iepurilor devine o activitate profitabilă doar atunci când începi să vinzi ceea ce produci. [...] Aici este punctul care diferenţiază afacerile de succes de restul crescătorilor…

De porc! De porc de iepure! Când eram stârnit şi fremătam de bucurie la gândul iepurilor care-mi vor colcăi prin jur, vine şi-mi dă peste ceafă. Noroc cu lista de motive:

motive

Da, vreau un nou stil de viaţă! Vreau să pun mâna pe şoldan şi să urlu este! Acum, cât se mai poate. Mai ales că o persoană poate avea lejer grijă de 100 de familii de iepuri. Aici probabil sare în ajutor şi criza, căci iepurii, mânaţi de spectrul prăbuşirii financiar-bancare, vor renunţa la năzdrăvăniile curente şi-şi vor lua rolul în serios. Preocupaţi de randament, vor deveni uşor de supravegheat, futaiul iepuresc fiind principala activitate diurnă. Câţi sunt cei care simt nevoia să fie îngrijiţi când (se) fut? Fut neîngrijit mi se pare mai degrabă un loc comun decât un motiv de laudă.

faracuriosi

27.02.2009

Cum să-ţi satisfaci berbecu’ (curs fără profesor)

În care remus alungă, practic, monotonia:

Colegu’ Rareş (ce-mi place asta cu colegu’!) îmi supune atenţiei (loool) un articol purtând titlul “Cum să-l mulţumeşti sexual pe berbec”. Formulările superbe (puţin spus) au stârnit berbecul din mine, dar mi-au stârnit şi câteva nelămuriri. Poate mă ajută cineva…să nu rămân cu berbecul frustrat!

berbec
Sa incepem cu tine imbracata intr-un halat scurt, ca si cum tocmai ati iesit dupa un dus fierbinte. (Să începem cu tine spunându-ne unde ţii berbecul. Şi de ce începem propoziţia cu “tine” dar terminăm cu “aţi”. Treaba cu halatul scurt e clară: trebuie incitat berbecul!) Pielea ta este frumos inrosita, picioarele curate, asa cum le poate lasa o epilare rapida. (cred totuşi că pielea ta este “frumos înroşită” de epilarea rapidă…nu comentez cam cât chef ai de satisfăcut berbecul avănd pielea iritată de la epilare, bănuiesc că e scris de un bărbat, un berbec probabil.) Acum, parul tau este proaspat spalat si doar jumatate uscat, iesiti din baie si intrati in dormitor, desculta. (Iar? Părul tău cu care ieşiţi? Am senzaţia că berbecul se excită rău şi la greşelile de exprimare…) Luminile au fost stinse si doar candelele (pe care, nu-i aşa, toată lumea le are în casă! De fapt, nu mă mir, cine se preocupă aşa intens să-şi bucure animalul nu poate fi decăt o fire evlavioasă…de acolo şi candelele) lumineaza usor. (sunt candele cu rază mică de acţiune, aveţi grijă ce cereţi la magazin, să nu vă bage pe gât candele pentru armată, verificaţi puterea pe ambalaj…e trecută in lucşi) Este de efect sa aveti o lumina frumoasa din spate, provenind dinspre baie.

Va indreptati spre locul in care iubitul este asezat intr-un scaun (Hopa! Apare şi iubitul? Păi trebuie că ovina e maturată dacă sunt necesare două persoane pentru satisfacere.) (da, ii veti cere in mod specific sa va astepte acolo). (Frate, unde aşezăm berbecul? E tot pe scaun? Pe comodă, pe jos? E încă în baie, înroşindu-şi frumos pielea?)

Jocul erotic incepe… (iu-hu!)

Bineinteles, fanteziile sale despre ce aveti in minte atunci cand ii cereti sa va astepte pana cand faceti un dus, deja l-au innebunit. Bineinteles, el nu realizeaza, (berbec, na!) dar in momentul in care ati preluat controlul si l-ati facut sa accepte sa va astepte intr-un scaun…acesta este momentul in care seductia a inceput. (Deci e în scaun, totuşi… o fi în acelaşi cu iubitul? Caz în care poate ar fi mai comod să se stârnească mai comod pe canapea. Nu mai spun că, dacă stau amândoi excitaţi pe acelaşi scaun, e posibil ca ieşind din baie ei să îi găseşti gata satisfăcuţi)
(…)
Daca doreste sa vorbeasca, ridicati doar un deget si indreptati-l spre buze, facandu-l astfel sa inteleaga ca doriti sa ramana tacut.
(Nu poate nici măcar să behăie sotto-voce? De curiozitate…)

O plimbare de partea salbatica…

Acum, indreptati-va incet catre piciorul patului si, asezandu-va corpul usor lateral aplecati-va pana cand veti ajunge la locul in care ati plasat o pereche de pantofi negri de lac de seara. (Sper doar că nu urmează să încălţăm berbecul… ar fi ceva de muncă!)
(…)
A te apleca inainte este de asemenea un mod dragut de a trata berbecul
(Ce duios!), punand in vedere linia spatelui si frumoasa linie din spate a piciorului si a gambei, precum si curbura placuta a partii de jos. Primul gand va fi sa sarute ceea ce vede. (Ce? Linia spatelui, piciorul patului, curbura părţii de jos?) Urmatorul lui gand va fi sa dea o usoara lovitura (asta nu e foarte frumos!) cu palma. (copita) Gandul sau final va fi cel pe care l-a dorit prima data. (Gândul său final ne devine astfel cu desăvârşire necunoscut din cauza exprimării cretine!)

Este important sa nu va luati niciodata ochii din ochii sai. (Deci e un fel de dresură! … animalul tot animal.)
(…)

Participati la fantezie…

Desigur, odata ce ati stabilit o relatie sexuala cu berbecul, (să spunem lucrurilor pe nume!) este important sa va reamintiti cat de provocativa poate fi cealalta parte a medaliei. (E berbec olimpic? Premiat la Ziua Recoltei?)
(…)
O viitoare schimbare care este irezistibila pentru iubitul vostru este de a face dragoste in public.
(Rămân la propunerea cu Ziua Recoltei! O astfel de demonstraţie va primi sigur o medalie.) Puteti realiza cu usurinta aceasta stingand toate luminile din dormitor sau in camera de hotel in care faceti dragoste si deschizand obloanele(…) Daca aerul este fierbinte, deschideti geamurile. (Dacă aerul este fierbinte nu aţi epilat berbecul şi v-aţi încins!) Este placut sa simti briza usoara pe pielea ta-si de asemenea un sentiment erotic delicios.  Cu timpul , puteti extinde aceasta la plaja, bai in avioane, etc. (…restaurante, stadioane, pasarele peste autostradă, Turnul Chindiei, Piaţa Sfatului din Braşov… Totuşi nu mi-e clar cum ai putea deschide oblonul la avion fără să iasă cu scandal!)
(…) Totusi, daca sunteti tipul de iubita care are nevoie de o ora de preludiu…, ei bine,va fi necesar sa luati un tren.
(ei bine, eu cred că în cazul acesta ar trebui să schimbaţi animalul…berbecul nu prea are răbdare)

Cresterea si starnirea (Sau cum să îmbinăm zootehnia cu erotismul)

A face dragoste cu un berbec pasional este minunat la orice ora, (dacă posezi berbec; …posezi berbecul? :) ) ) (…) Aceasta inseamna dragoste in fiecare dimineata. Treziti-va cu putin mai evreme inainte de se scula (parcă aş fi ales alt cuvânt, având în vedere contextul) el si strecurati-va in baie. Spalati-va pe dinti si dupa ce veti indeparta din cale toate necesitatile prozaice (Adică să ne căcăm? Că eu sunt inginer, nu pricep eufemismele…) gandul la iubire va fi mult mai atragator. (mda, dacă e atrăgator e vorba de căcare)
(…)

Scanteia este alchimie!

Reamintiti-va inca odata sa incepeti intotdeauna prin a face dragoste incet, incercand sa va implicati toate simturile… concentrandu-va asupra modului in care el miroase, (Cam cât de bine poate, totuşi, să miroasă un berbec? No offence!) simte, arata, suna. (Sună? SUNĂ? Cum “sună”, frate, un berbec? Că-mi vine să behăi de nervi!…) Doar atunci cand va veti pierde in bratele iubitului vostru berbec veti gasi binecuvantarea erotica pe care ati dorit-o intotdeauna. (Parcă aş fi adăugat un “Spor la treabă!” sau ceva similar)


Rândurile în cauză apar pe un site autointitulat “pentru femei fără inhibiţii”. Îmi exprim speranţa că undeva există şi un site pentru bărbaţi dezinhibaţi care să trateze şi spinoasa problemă a satisfacerii oii şi, de ce nu, a mielului. Meeeee!

sheep

PS: Ieri am văzut la ştirile de după amiază cazul unui tânăr care se iubea cu caprele vecinei. Ocazie cu care le-a rănit. Poate dacă scria cineva un articol similar despre capre omul ar fi fost mai tandru.

capra

26.02.2009

Să o ţinem altfel

În care remus bagă de seamă că s-au făcut şi lucruri bune:

Ascultam nopţile trecute un simulacru de toc-şo’ despre suflet pe nu ştiu ce post de radio (îl ştiu da’ nu vreau să-l spun) şi mă distram de minune…aceeaşi reţetă pe care o vezi/auzi într-o grămadă de vorbărele interminabile cu fiţe de program interactiv… Practic, se poate susţine trei sferturi din tema emisiunii (indiferent care-i aia) prin formule tip.
O bună bucată de vreme se pierde cu gratulări gratuite (:D) între ascultător/spectator/privitor şi ăla/ăia de bâlbâie la microfon: ce emisiune minunată faceţi (deşi e prima dată cand o ascult), tema este extrem de actuală şi necesară, nu ştiu ce m-aş face în viaţă fără sfaturile voastre… Toate încununate de inevitabilul “ţineţi-o tot aşa”, cu variaţiuni datorate celor care ştiu cu adevarat ce vor de la viaţă: “să o ţineţi tot aşa”, “vă doresc să o ţineţi tot aşa”.

Toată lumea porneşte de la premiza că ţinutul se referă tot la emisiune…numai un creier sucit ca mine se poate gândi la varianta: “Băi, aveţi o emisiune de căcat…ca urmare vă doresc să o ţineţi/(luaţi în mână)…şi pe urmă, tot aşa!” Tot la emisiune am crede că se referă? Tot de bine ar fi? Sau, de ce nu, să zicem: “Frate, cine te-a lăsat la microfon? Emisiunea e o porcărie şi te rog, insist, să o laşi în fasole (să o ai în ciorbă)! Şi să o ţii tot aşa!”

Dar, să revenim.
Evidement, nici gazda emisiunii nu se lasă mai prejos (că doar nu e mai prost) şi serveşte şi dânsa o prelungă şi umedă limbă în urechea bezmeticului care nu are altă treaba decăt să se audă la radio: că ce ascultători de calitate avem, căcavoi nu e nimeni în FM, că vă mulţumim că ne ascultaţi pentru că voi sunteţi raţiunea existenţei noastre de realizatori şamd. Şi aşa, uşor-uşurel, s-a mai dus o emisiune…în care, desigur, o ţinem tot aşa!

Ca să nu o lungesc foarte mult, vorbăraia asta din şabloane care nu spun nimic mi-a adus aminte de emisiunile sportive. Băieţii care “ştie cu mingea” dar nu ştie cu vocabularul au senzaţia că se pot scoate onorabil legând una de alta diverse platitudini, indiferent care este întrebarea sau tema discuţiei:

- să facem totul
- tricolorii (noştri…deşi când am jucat cu Franţa sau Italia nu s-a amintit de tricolorii lor)
- acu’ că suntem şi noi la masa bogaţilor…
- să verticalizăm
- meciul are 90 de minute
- meciul începe de la 0-0 (zis şi scorul alb)
- jocul cu balonul rotund
- şi ei au (cu varianta realaxată “are”) tot două mâini şi două picioare
- nea Piţi/ nea Emi/ nea Ando/ nea Gigi
- galacticii/ rosso-nerii / gialo-blu-ii
- echipa din: groapă/ parcul cu platani/ Copou/ Trivale sau  de sub Tâmpa
- 2-0 e cel mai periculos scor
- ei şi-au dorit mai mult victoria
etc…

Cum şi noi am cam frecat-o (metaforically speaking) în ultima săptămână, ţin să îi transmit lui Rareş, şi pe această cale, următoarele:

Bravo! Faci o treabă pe cinste, ţine-o tot aşa! (Oare de ce am senzaţia că ţi-am ridicat-o la fileu? )

Să nu uit: O zi bună vă doresc! (Pe ei, pe mama lor!)

 « 1 2 3 ... 36 37 38 39 40 41 42 43 44 »