Să recapitulăm:
Viaţa ta e aici şi ea,
Te aşteaptă să îi aduci iubirea.
Ştii deja tot ce ai în ea,
Doar acasă-ncepe fericirea!
E, când asculţi aşa ceva, nu-ţi vine să bagi iute un credit ipotecar cu marjă de la 5,95% ?
Ajutaţi-mă, simt că-mi pierd minţile, alea puţine rămase după holocaustul perioadei electorale. Care-i treaba cu băieţii ăştia? Cu ăştia care cântă, cu ăia care se veselesc spasmodic, de zici că au călcat pe instalaţia de brad dezizolată. Îi conduce cumva boul care dă cu capul în decor? (vezi pe la secunda 15, în dreapta sus).
Şi ar mai fi: Oameni ca ăşti merită să aibă casă? Bittman-i ca ăsta merită să aibă formaţie? De unde apare baba? De ce apare baba? Care e rostul prezenţei dumisale? Care e sensul vieţii? Mai are viaţa un sens când oameni vii iau bani ca să genereze, cânte, filmeze, monteze, difuzeze nonsensul ăsta lirico-imobiliaro-ipotecar? Există viaţă după moarte? Mă aşteaptă şi ea (viaţa de apoi) să “îi aduc iubirea”? Că în cazul ăsta m-aş reorienta pe reîncarnare.
Încrerc să îmi imaginez cum au decurs discuţiile între amoebele de la marketingul clientului, paramecii de la departamentul de creaţie şi euglenele verzi de la vânzări…
- Să fie ceva mişto, mă gândesc…
- Da, da, cu veselie, cu cântecel ritmat, să ipotecheze omu’ mai cu vlagă.
- Păi să vorbim cu Bănică, am auzit eu ceva mişto “Laura, Laura, tralala nişte chestii”… au vândut ciocolate în draci.
- A, Bănică, ştiu, am văzut ieri “BD la munte şi la soare” pe B1. Da’ nu murise?
- Ăla-i ta-su, mă! Şi oricum are contract cu Pro-u’, ştiu io sigur.
- Cum are contract dacă-i mort?
- (printre dinţi) Frate, cine l-a angajat pe boul ăsta?
- (printre dinţi şi în şoaptă) Frate, eşti tâmpit? Ăsta-i omu’ de la client!
- Oricum cere mult că are copil mic şi moldoveanca e cheltuitoare, n-ai văzut ce toalete are? Cine ar mai fi?
- Voltaj da’ e ăla ras în cap şi nu dă bine cu sectorul financiar-bancar, Proconsul da’ a fost Bodo cu Băseasca, Iris da-s rocheri şi Abba da’ s-au desfiinţat.
- Staţi! Am fost iluminat: să-i luăm pe Holograf!
- Perfect! Şi scenariul?
- Căcat! O cântă p-aia cu inelu’ şi ne rup proastele înlăcrimate uşa sucursalei să se ipotecheze. Cu marjă de la 5,95%! Ce nevoie mai ai de scenariu? Ei cântă, pui nişte oligofreni să se scălămbăie şi gata antrenu’!
- Am putea să băgăm şi o babă să rezulte şi cu înţelepciunea vârstei a treia.
- Foarte mişto! Găsiţi una mai şucară să iasă hai. Vedeţi dacă e disponibilă Loredana. Gata, mă, am rezolvat-o. Hai la bere!
Pe drum către crâşmă:
- Frăţioare, să nu uităm să băgăm şi un perete mâzgălit cu “hai acasă”, ceva. Să se prindă bizonii că e cu case.
- Aoleo, să vezi ce idee tare mi-ai dat, cazi din picere. La spotu’ următor îl băgăm pe Gil Dobrică cu aia a lui “Hai acasăăă, hai cu miiiiinee…”
- Auzi? Nu te enerva da’ nu a murit şi ăsta?
